Sfântul Eftimie, stareţul Mânăstirii Sfântul Ioan Botezătorul

Sfântul Eftimie, cinstit în data de 8 august, a fost stareţ al Mânăstirii Sfântul Ioan Botezătorul, din pustiul David-Gareji. În cronicile mănăstirii, el este amintit ca “om al multor nevoinţe”.

Potrivit domnitorului şi istoricului secolului al XIX-lea, Ioan Bagrationi, Eftimie a fost filozof şi teolog şi un predicator remarcabil. El şi-a dedicat viaţa sporirii mânăstirii, reconstruind satul din apropiere, Caşmi, care fusese distrus de tâlharii daghestanezi. În Caşmi, a construit o moară şi a sădit o podgorie, cu o varietate rară de struguri. El a împodobit mânăstirea şi a extins proprietatea din jurul complexului.

La sfatul său, au fost traduse un număr mare de lucrări teologice, şi multe cărţi rare au fost recuperate. Sfântul Eftimie a pregătit mai mulţi dintre ucenicii săi, în filozofie şi teologie.

După ce a primit o însărcinare în acest sens din partea Episcopului Sava de Ninoţminda, Sfântul Eftimie a compus un Imn Acatist pentru Sfânta Nina cea Întocmai cu Apostolii şi luminătoarea Georgiei.

În 1797, ciuma neagră a izbucnit în Tbilisi, iar locuitorii au fugit din oraş. Ca adevăraţi îngeri, monahii şi pustnicii şi-au abandonat chiliile izolate, ajungând să slujească bolnavilor şi suferinzilor. După cum a făcut şi în cazul altor nevoinţe, Sfântul Eftimie a slujit ca lider şi îndrumător din spatele acestor lucrări de milostenie.

Sfântul Eftimie s-a mutat cu pace la Domnul, în anul 1804.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /