Sfântul Dionisie de Radonej, Cuviosul Arhimandrit al Sfintei Mânăstiri Sfântul Serghie

Sfântul Dionisie de Radonej, Cuviosul Arhimandrit al Sfintei Mânăstiri Sfântul Serghie– icoană –

Sfântul Dionisie din Radonej, în lume cunoscut cu numele de David Zobninovsky, s-a născut în jurul anului 1570, în oraşul Rjev. Ucenic, mai apoi stareţ al Mânăstirii Adormirii Maicii Domnului Stariţky, a fost cel mai mare ajutor al Sfântului Ermoghen, Patriarhul Moscovei.

Din 1611, Sfântul Dionisie a fost Arhimandrit al Lavrei Preasfintei Treimi – Serghiev. Sub administrarea sa, lângă mănăstire au fost deschise o casă şi un ospiciu pentru răniţi şi pentru cei rămaşi fără adăpost în timpul luptelor polono-lituaniene. Pe vremea unei foamete, el le-a cerut fraţilor din Lavră să mănânce pâine de ovăz şi apă, lăsând grâul şi pâinea de secară bolnavilor. În 1611-1612, el şi administratorul Mânăstirii Preasfintei Treimi – Serghiev, călugărul Avram Paliţin (+1625), au trimis scrisori prin care le cereau oamenilor din Nijni-Novgorod şi din alte oraşe să trimită oameni luptători şi bani pentru a elibera Moscova de polonezi. Sfântul Dionisie i-a scris şi Prinţului Dimitrie Pojarsky şi tuturor soldaţilor, îndemnându-i să grăbească campania de salvare a Moscovei.

Pregătirea sa monahală l-a ajutat pe Sfântul Dionisie să-şi păstreze propria lumină interioară în acei ani teribili. Sfântul ajunsese la un nivel înalt duhovnicesc, prin rugăciune neîncetată, care i-a adus darul facerii de minuni. El şi-a ţinut cu atenţie, în ascuns, viaţa duhovnicească, de alţi oameni, care ar fi putut fi ispitiţi din cauza unei cunoaşteri superficiale a acesteia.

„Nu întrebaţi un călugăr despre lucruri legate de viaţa sa călugărească”, a spus Sfântul Dionisie, „fiindcă pentru noi, călugării, este o mare nenorocire să dezvăluim astfel de taine, laicilor. Stă scris că ceea ce se lucrează în ascuns nu ar trebui să se facă cunoscut, nici măcar pentru mâna ta cea stângă. Trebuie să ne ascundem, aşa încât ceea ce lucrăm să rămână necunoscut, ca nu cumva cel rău să ne împingă în neateţnie şi nepăsare”.

Nu putem să ajungem la cunoaşterea măsurii sporirii sale duhovniceşti şi a cunoaşterii lui Dumnezeu, pe care le-a atins, decât prin acele lucruri care au devenit evidente atunci când circumstanţele l-au obligat pe Sfântul Dionisie să participe activ la viaţa lumii din jurul său.

O astfel de circumstanţă a fost implicarea sa în revizuirea cărţilor de slujire. În 1616, Sfântul Dionisie a vorbit despre lucrarea de corectare a Molitfelnicului, prin comparaţie cu manuscrisele vechi din slavonă şi cu diverse ediţii greceşti. În timpul activităţii lor, cercetătorii au descoperit discrepanţe cu alte cărţi editate în perioada dintre patriarhi (1612-1619). Oamenii, însă, nu au înţeles ce făceau aceşti redactori, aşa încât i-au acuzat, pe Sfântul Dionisie şi pe ceilalţi, de erezie la, un Conciliu din 1618.

Depus din rangul său preoţesc şi excomunicat din Biserică, a fost închis în Mânăstirea Novospassky (Noua Mănăstire a Schimbării la Faţă a Mântuitorului), unde au vrut să-l ucidă prin înfometare. Intervenţia Patriarhului Filaret al Moscovei şi a Patriarhului Teofan al Ierusalimului (1619-1633) au dus la eliberarea sa, în 1619, şi l-a scoaterea de sub acuzare.

Sfântul Dionisie era cunoscut pentru respectarea strictă a tipicului mănăstirii, pentru participarea la ascultări şi la reconstruirea mânăstirii după asedierea Lavrei. Viaţa şi Canonul Sfântului Dionisie au fost compilate de către administratorul Mânăstirii Preasfânta Treime – Serghiev, Simon Azarin, şi au fost îmbunătăţite de Preotul Ivan Nasedka, un coleg al Sfântului Dionisie atunci când corecta cărţile de slujbă.

Sfântul Dionisie s-a mutat la Domnul pe 12 mai 1633, zi care anual a rămas stabilită ca dată de cinstire, şi a fost înmormântat în Lavra Preasfintei Treimi – Serghiev.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /