Sfântul Cuvios Visarion – sec. V

În luna iunie, în 6 zile, se face pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Visarion (sec.V).

Marele întru Părinţi, Visarion, s-a născut şi a crescut în Egipt şi a trăit în anii Sinodului al IV-lea a toată lumea, din Calcedon (450-451). A iubit din tinereţe pe Hristos şi a câştigat în inima sa lumina darului lui Dumnezeu. Deci, râvnind să se păzească de toată întinăciunea păcatului, a mers să cerceteze Sfintele locuri ale Ierusalimului şi, aici, a cunoscut pe Sfantul Gherasim de la Iordan, cel căruia îi slujea un leu. A cunoscut, de asemenea, şi pe alţi Sfinţi Părinţi, precum pe Sfântul Eftimie cel Mare şi Sfântul Sava, care străluceau pe vremea aceea în Biserică, prin faptele lor bune, primind de la ei învăţături folositoare.

Întorcându-se la locurile sale, şi-a ales îndrumător duhovnicesc pe Cuviosul Isidor Pelusiotul şi petrecea, îndemnat de acesta la viaţa cea aspră. Dupa buna sfătuire a acestuia, Sfântul Visarion şi-a împărţit săracilor toată averea ce-i rămăsese de la părinţi şi, primind de bunăvoie sfintele nevoinţe, s-a făcut monah. Era cu totul cuprins de dragostea lui Dumnezeu, privind, cu ochii minţii, neîncetat spre El, urmând celor fără de trupuri şi petrecând pururea în nevoinţe şi în rugăciuni, în liniştea pustiei.

Drept aceea, s-a învrednicit de mari daruri. I s-a dat, mai ales, darul facerii de minuni şi al rugăciunii cu lacrimi, pe care le folosea, spre binele celor ce veneau la dânsul cu credinţă, precum mărturisea ucenicul său, Dula. Şi aăa, toţi anii vieţii sale închinându-i lui Hristos, la adânci bătrâneţi s-a mutat la Domnul.