Sfântul Cuvios Vasile cel Nou, Ascetul, de lângă Constantinopol

Sfântul Vasile cel Nou a părăsit lumea în tinereţe şi s-a nevoit într-un loc pustiu. Odată, curtenii împăratului bizantin au trecut şi l-au văzut îmbrăcat în zdrenţe şi au fost alarmaţi de aspectul său ciudat. Suspectat că ar fi sfânt ascet, l-au capturat şi l-au adus în cetate, unde a fost chestionat de patricianul Samon. Când a fost întrebat cine este, Sfântul a spus doar că era străin în acea ţară.

L-au supus unor chinuri cumplite, dar el le-a răbdat în tăcere, fără să vrea să dea amănunte despre viaţa sa ascetică. Samon şi-a pierdut răbdarea şi l-a întrebat, pe Sfântul Vasile: “Necredinciosule, cât timp te mai ascunzi, cine eşti şi de unde ai venit?”.

Sfântul a răspuns: “Mai potrivit este să-i numeşti necredincioşi, pe cei care, asemenea ţie, duc o viaţă de necurăţie”. După umilirea sa publică, Samon le-a poruncit oamenilor săi să-l ţină pe Sfânt cu capul în jos şi cu mâinile şi picioarele legate. Aceste chinuri erau atât de crude încât cei care erau martori murmurau împotriva lui Samon.

Când l-au eliberat pe Sfântul ascet, după trei zile de chinuri, l-au aflat în viaţă şi nevătămat. Samon l-a învinuit de vrăjitorie, pentru această minune, aruncându-l pe Sfântul Vasile unui leu. Cu toate acestea, leul nu s-a atins de Sfânt, rămânând liniştit la picioarele sale. Samon a poruncit ca Sfântul Vasile să fie înecat în mare, dar doi delfini l-au adus la ţărm.

Pe când Sfântul intra în oraş, s-a întâlnit cu un bolnav pe nume Ioan, care suferea de febră. Sfântul Vasile l-a vindecat pe om, în numele Mântuitorului, şi a acceptat invitaţia lui Ioan de a rămâne în casa lui.

Numeroşi credincioşi veneau la Sfânt pentru sfaturi şi îndrumare şi, de asemenea, să primească vindecare de boală, prin rugăciunile sale. Sfântul Vasile, înzestrat cu darul cunoaşterii duhurilor, îi ghida pe credincioşi pe calea pocăinţei şi le prezicea evenimente ce urma să aibă loc.

Printre cei care l-au vizitat pe Sfântul Vasile, s-a aflat si un anume Grigorie, care a devenit ucenicul său şi, care mai târziu avea să noteze detaliat Viaţa învăţătorului său. Grigorie găsise, o dată, o eşarfă scumpă, la un han, pierdută de fiica hangiului. El a păstrat-o în ascuns, voind să o vândă şi să dea banii săracilor. Pe drumul spre casă, pierduse deja eşarfa şi alte lucruri.

Sfântul Vasile l-a certat într-un vis, arătându-i un vas spart: “Când cineva fură un astfel de lucru fără valoare, el este pedepsit împătrit. Ai ascuns un şal valoros şi vei fi condamnat ca hoţ. Trebuie să returnezi ceea ce ai găsit”.

După moartea Sfintei Teodora, care l-a cunoscut pe Sfântul Vasile, Grigorie a vrut foarte mult să afle despre viaţa ei de dincolo de mormânt, şi de multe ori i-a cerut să-i dezvăluie, Sfântului ascet, acest lucru. Prin rugăciunile Sfântului, Grigorie a văzut-o pe Sfânta Teodora, într-un vis. Ea i-a povestit despre necazurile pe care sufletul ei le-a suferit după moarte şi cum a ajutat puterea rugăciunilor Sfântului Vasile (ziua de sărbătoare a Sfintei Teodora din Constantinopol este 30 decembrie).

Sfântul Vasile s-a mutat la Domnul în anul 944, la vârsta de 110 de ani.

Biserica îl numeşte “cel Nou”, pentru a nu se confunda cu alţi asceţi cu acelaşi nume.

Lăcașuri Ortodoxe
Din decembrie 2006, Ortodoxie, Tradiție și Meșteșug: informări, articole, dezbateri, traduceri, transmisiuni live. Organizație non-profit care inițiază proiecte în sprijinul credincioșilor.
Puteți citi paginile rețelei web Lăcașuri Ortodoxe în sistem gratuit privat, accesul fiind destinat EXCLUSIV abonaților prin email.