Sfântul Cuvios Varlaam, stareţ de Hutin, în Novgorod – 6 noiembrie

Sfântul Varlaam, stareţ de Hutin, a trăit în secolul al XII-lea, fiu al unui cetăţean ilustru al Novgorod-ului – loc în care şi-a petrecut anii copilăriei. Retrăgându-se la o vârstă fragedă în Mânăstirea Lisici din apropierea oraşului, Sfântul Varlaam a fost tuns monah. Mai târziu, s-a aşezat pe un deal singuratic, mai jos de Volhov, într-un loc numit Hutin, la peste 10 Km. de Novgorod.

Sfântul Varlaam a dus o viaţă în sigurătate, strictă, preocupându-se de rugăciunea neîncetată şi respectând un post foarte aspru. El a fost un ascet zelos în nevoinţele lui: tăia cherestea în pădure, spărgea lemne de foc şi lucra pământul, împlinind cuvintele Sfintei Scripturi “cel ce nu lucrează, nici să nu mănânce” (2 Tesaloniceni 3: 10).

Unii locuitori ai Novgorod-ului s-au strâns în jurul lui, dorind să împărtăşească lucrările si faptele sale monahale. Pregătindu-i pe cei veniţi, Sfântul Varlaam le spunea: “Fiii mei, feriţi-vă de toată nelegiuirea şi renunţaţi la invidie şi bârfă. Să vă abţineţi de la furie, şi nu luaţi dobândă. Feriţi-vă de judecata nedreptă. Nu juraţi cu jurământ fals, ci mai degrabă împliniţi. Nu vă răsfăţaţi cu poftele trupeşti. Fiţi întotdeauna blânzi şi înduraţi-le toate cu dragoste. Această virtute este începutul şi rădăcina a tot binele”.

Curând, o biserică a fost construită în cinstea “Schimbării la Faţă a Domnului” şi a întemeiat o mânăstire. Datorită slujirii sale faţă de alţii, Domnul i-a dăruit Sfântului Varlaam darul facerii de minuni şi al discernerii.

Când viaţa pământească a Sfântului Varlaam se apropia de sfâşit, Ieromonahul Antonie venea din Constantinopol, prin rânduială dumnezeiască. El era de o vârstă şi prieten al Sfântului Varlaam. Sfântul s-a întors către el şi i-a spus: “Fratele meu iubit! Binecuvântările lui Dumnezeu odihnesc asupra acestei mânăstiri. Acum părăsesc această mânăstire, în mâinile tale. Cerceteaz-o şi îngrijeşte-o. Deşi în trup vă părăsesc, voi fi mereu cu voi, în duh”. După pregătirea fraţilor, cerându-le să păstreze credinţa ortodoxă şi să vieţuiască permanent în umilinţă, Sfântul Varlaam a adormit întru Domnul, pe 6 noiembrie 1192.

În practica slavonă, Sfântul Varlaam este cinstit în timpul Proscomidiei, împreună cu Cuvioşii Părinţi şi Purtători de Dumnezeu care au strălucit în ascetism (la cea de-a şasea părticică).

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /