Sfântul Teofil era din Ziki, din Macedonia, şi a trăit în secolul al XVI-lea. El a avut o educaţie foarte aleasă, dar, mai important, şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu, curăţindu-se de patimile ce distrug sufletul şi dobândind toate virtuţile, care l-au umplut cu harul Duhului Sfânt.
A călătorit în Alexandria, la cererea Patriarhului Nifon din Constantinopol, pentru a afla în ce măsură sunt adevărate sau nu cele ce se spuneau despre Patriarhul Ioachim, cum că mutase munţii din loc şi băuse otravă fără ca aceasta să-i facă vreun rău. După ce a încheiat această misiune, Sfântul Teofil a mers pentru nevoinţe mai mari la Muntele Sfânt, trăind mai întâi în Mânăstirea Vatoped, apoi în Mânăstirea Iveron, după care s-a aşezat la chilia Sfântului Vasile, lângă Karyes. Deşi nu căuta lauda oamenilor, vestea despre Sfântul ascet a umblat pe Muntele Athos şi în alte locuri. Viaţa sa sfântă şi darurile duhovniceşti nu puteau fi ascunse, ci au fost revelate de Dumnezeu.
Când Arhiepiscopul de la Tesalonic s-a mutat la Domnul, Sfântul Teofil fusese ales pentru această slujire. Cu toate acestea, din smerenie, el a refuzat să accepte poziţia.
În 1548, simţind că se apropiase sfârşitul vieţii sale, Sfântul Teofil i-a spus ucenicului său Isaac să nu-i facă înmormântare cu cinste, ci să-i lege un şnur în jurul picioarelor şi să-l târască afară din mânăstire, după care să-l azvârle într-o apă din apropiere.
Când Sfântul a adormit în Domnul, la 8 iulie 1548, Isaac a împlinit cererea bătrânului său. Deşi a avut reţineri în a face acestea, el a ascultat de Sfânt, după cum făcuse întotdeauna când Sfântul Teofil fusese în viaţă.
Prin voia lui Dumnezeu, sfintele moaşte ale Sfântului Teofil au fost găsite mai târziu şi aduse în chilia sa. Apoi, din trupul neputrezit a început să izvorască mir frumos mirositor, sfintele sale moaşte fiind, mai apoi, aşezate în raclă, la Mânăstirea Pantocrator.
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/