Sfântul Cuvios Teofan din Dochiariu, în Muntele Athos

Sfântul Teofan cel Nou, născut în oraşul Ioannina, a trăit în secolul al şaisprezecelea. De tânăr, a primit tunsura monahală pe Muntele Athos, la Mânăstirea Dochiariu. Mai târziu a fost ales stareţ al acestei mănăstiri, datorită virtuţilor sale înalte. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Sfântul l-a scăpat, de turcii care îl prinseseră la Constantinopol, pe nepotul său, ce fusese convertit forţat la islam, oferindu-i refugiu în mănăstirea lui şi l-a binecuvântat să intre în viaţa monahală.

Fraţii, temându-se de răzbunare din partea turcilor, au început să se ridice împotriva Sfântului. El, care nu dorea să fie motiv de discordie şi de neînţelegeri, s-a retras cu umilinţă, împreună cu nepotul său, din Mânăstirea Dochiariu, renunţând la Muntele Sfânt, şi au mers la Beroea. Acolo, în schitul Sfântul Ioan Înaintemergătorul, Sfântul Teofan a construit o biserică în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Şi, pe măsură ce călugării începuseră să se adune acolo, le-a hotărât o rânduială monahală de obşte.

Când mânăstirea a înflorit, Sfântul s-a retras într-un nou loc, la Nausa, unde a clădit o biserică în cinstea Sfinţilor Arhangheli şi a întemeiat, acolo, o altă mânăstire. Până la sfârşitul zilelor sale, Sfântul Teofan nu a părăsit misiunea de îndrumare a călugărilor din ambele mânăstiri, amândouă privindu-l ca pe un Părinte comun.

Sfântul s-a mutat la Domnul, la o vârstă foarte înaintată, în Mânăstirea Beroeia. Chiar din timpul vieţii sale, Domnul l-a învrednicit cu facerea de minuni: a salvat oameni de la pierzare, a calmat o furtună, prin rugăciunea lui, şi a transformat apa de mare, în apă bună de băut. Nici după moarte, Sfântul nu i-a părăsit vreodată pe cei care i-au cerut ajutorul său plin de har. Cinstirea sa se face pe 19 august.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /