Sfântul Teofan Milostivul a fost locuitor al oraşului sirian Gaza. Era foarte bun şi milostiv. Îi lua pe vagabonzi, îi ajuta pe cei săraci şi bolnavi şi îşi petrecea toată vremea ajutându-i pentru cei nevoiaşi, lăsându-se pe sine însuşi în lipsuri.
Sfântul Teofan nu s-a necăjit pentru pierderea întregii sale averi, dar şi-a pierdut sănătatea, iar boala îi aducea mare suferinţă. Trupul lui a început să se umfle, să putrezească şi să miroasă urât. Această încercare a răbdat-o în duh bun, aducând mulţumiri lui Dumnezeu pentru toate.
O furtună cumplită a avut loc în vremea mutării sale la Domnul, iar soţia sa se întristase că nu putea să-l înmormânteze. Sfântul a mângâiat-o: “Nu plânge, femeie, de acum încercările vor trece, primind ajutor de la Dumnezeul Cel Milostiv, iar în ceasul morţii mele furtuna va înceta, prin voia lui Dumnezeu”. Aşa s-a şi întâmplat: imediat ce şi-a dat sufletul, lui Dumnezeu, liniştea a umplut tot locul. După mutarea sa la Domnul, trupul Sfântului Teofan a devenit curăţat complet de răni, izvorând un miros parfumat şi mir puternic vindecător.
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /





Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
