Sfântul Cuvios Ştefan, stareţ al Mânăstirii Măcriş, Vologda

Sfântul Ştefan din Macra (Măcriş) era originar din Kiev. El s-a călugărit în Mânăstirea Peşterilor, unde a petrecut câţiva ani în fapte de ascultare şi rugăciune. Opresiunile catolicilor latini l-au obligat să meargă la Moscova, unde marele prinţ Ivan al II-lea (1353-1359) l-a primit cu cinste, permiţându-i să se stabilească în Macra, nu departe de Gorodiş, la peste 35 Km. de Mânăstirea Sfântului Serghie.

Construindu-şi o chilie şi vieţuind ca ascet, în tăcere, el i-a refuzat, mai întâi, pe cei care doreau să i se alăture. Mai apoi, însă, a trebuit să cedeze cererilor lor şi, în acest fel, în 1358 a întemeiat o mânăstire, căreia i-a devenit stareţ.

Lângă mânăstirea sa, se aflau fraţii Iurkov. Temându-se că pământul pe care îl aveau ar putea fi dat mânăstirii, au ameninţat că îl vor ucide pe Sfântul ascet. Cuvintele călugărului nu au ajutat. Sfântul Ştefan s-a mutat, apoi, în alt loc, la peste 60 Km nord de Vologda, la Râul Avneja, întemeind, împreună cu ucenicul său Grigorie, o mânăstire în cinstea Preasfintei Treimi. Marele prinţ Dimitrie Ioanovici i-a trimis cărţi şi alte obiecte liturgice, în sălbăticia Avnejsk, dar cuviosul Ştefan le-a trimis, la rândul său, Mânăstirii Macra. După ce s-a întors la mănăstirea sa, Sfântul Ştefan a rânduit, acolo, mod de vieţuire de obşte.

Când Sfântul Serghie de Radonej s-a mutat din mânăstirea sa, pentru a găsi un loc potrivit lucrărilor ascetice, Sfântul Ştefan l-a primit şi i l-a dat, să-i fie alături, pe propriul său ucenic, Simon, care cunoştea zona destul de bine. Sfântul Serghie s-a stabilit, împreună cu Simon, pe Insula Kirzaci, unde a întemeiat o altă mânăstire.

Sfântul Ştefan a fost aspru cu sine şi îngăduitor cu ceilalţi. El s-a nevoit cel mai mult dintre toţi pentru mânăstire, îndrumând cu dăruire pe fraţi pe calea mântuirii, prin cuvinte blânde şi liniştite. Purta doar haine foarte vechi şi aspre.

Călugărul a trăit până la adânci bătrâneţi, devenind schimonah, şi s-a mutat la Domnul în 1406, pe 14 iulie. În anul 1550, pe vremea construirii unei noi biserici, din piatră, în cinstea Preasfintei Treimi, s-a descoperit că sfintele sale moaşte erau neputrezite. Ele s-au dovedit a fi de ajutor în diverse boli şi nenorociri, pentru toţi cei care cheamă numele Sfântului.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/