Sfântul Cuvios Şio Pustnicul din Georgia

Antiohian din naştere, Sfântul Şio din Mgvime s-a numărat printre cei treisprezece Părinţi sirieni care au predicat credinţa creştină în Georgia. Părinţii săi din naştere erau nobili evlavioşi care i-au oferit fiului lor o educaţie solidă.

Când Şio, în vârstă de douăzeci de ani, a auzit de marile nevoinţe ascetice ale Sfântului Ioan de Zedazeni şi ale ucenicilor săi care se osteneau în pustie, a mers în secret să-i viziteze. Sfântul Ioan a promis să-l primească pe Şio ca ucenic, cu condiţia ca părinţii săi să fie de acord cu decizia lui. Dar când Şio s-a întors acasă, nu le-a spus nimic părinţilor săi despre ceea ce se întâmplase.

Timpul a trecut şi părinţii lui Şio au intrat amândoi în viaţa monahală. Apoi Şio şi-a vândut toate bunurile, a împărţit averea, săracilor, văduvelor, orfanilor şi pustnicilor, a eliberat toţi sclavii familiei sale şi s-a întors la Părintele Ioan.

Sfântul Ioan l-a primit pe Şio cu bucurie, l-a tuns călugăr şi l-a binecuvântat să rămână în pustie. S-a nevoit, acolo, cu Sfântul Ioan, timp de douăzeci de ani. Apoi, lui Ioan i s-a poruncit, printr-o aratare dumnezeiască, să aleagă doisprezece ucenici şi să călătorească în Georgia, pentru a spori credinţa poporului său. Şio a fost unul dintre ucenicii aleşi să-l urmeze în această misiune sfântă.

Sfinţii Părinţi au ajuns în Georgia şi s-au aşezat pe Muntele Zedazeni. Apoi, cu binecuvântările Patriarhului Evlavios şi ale Părintelui Ioan, s-au împrăştiat în toată ţara, pentru a răspândi Cuvântul lui Dumnezeu.

La porunca învăţătorului său, Sfântul Şio s-a stabilit în Peşterile Sarkineti de lângă Mtskheta şi a început să ducă o viaţă ascetică dură. Acolo, nu se găsea apă şi multe animale sălbatice îşi făceau sălaş în peşteri, însă lipsurile şi necazurile pe care le întâmpina nu au zdruncinat marea credinţă a Sfântului Şio. Asemenea Profetului Ilie, Şio primea mâncare adusă lui de păsări.

Odată, după ce Sfântul Şio s-a rugat îndelung, o lumină strălucitoare a apărut brusc în locul în care se afla, iar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Sfântul Ioan Botezătorul se aflau în faţa lui. După această vizită minunată, Sfântul Şio a început să se roage cu şi mai mare ardoare, petrecând ore întregi, singur, în pustie.

Altă dată, Sfântul Evagrie (pe vremea aceea conducător al Tsikhedidi şi consilier militar al regelui Parsman) pleca la vânătoare în Munţii Sarkineti. Acolo, l-a întâlnit pe Sfântul Şio şi, uimit de evlavia acestuia, a decis să rămână cu el. Vestea despre convertirea domnitorului s-a răspândit curând în toată Georgia şi mulţi oameni s-au adunat pentru a fi martori faptelor minunate ale Cuviosului Părinte. Mulţi au rămas acolo cu ei, urmând exemplul Sfântului Evagrie.

Odată Sfântul Şio s-a rugat lui Dumnezeu să-i dezvăluie locul în care El dorea să fie construită o biserică. Şi-a pus o bucată de cărbune fierbinte în mână şi a presărat tămâie pe ea, ca şi când mâna lui ar fi fost cădelniţă. Apoi, a urmat fumul ce ieşea din cărbunele fierbinte. În locul unde fumul s-a înălţat drept ca un stâlp, şi-a luat toiagul şi a marcat terenul, urmând ca acolo să fie construit sfântul lăcaş.

Când regele Parsman a auzit despre schimbarea radicală a vieţii consilierului său ostăşesc, a fost profund tulburat şi a rătăcit în pustie pentru a-l găsi. Dar, când s-a rezit martor al harului dumnezeiesc strălucind peste faţa Sfântului Şio, şi-a dat jos coroana şi a îngenunchiat cu umilinţă în faţa aceluia. Părintele Şio l-a binecuvântat cu reverenţă pe rege, l-a ajutat să se ridice şi i-a reaşezat coroana pe cap.

Urmând exemplul regelui, toată curtea regală a venit să primească binecuvântarea lui Şio. Un anume nobil rănit la un ochi a îngenuncheat înaintea Sfântului Şio, şi-a atins ochiul de piciorul Sfântului Părinte şi a primit imediat vindecare.

Altădată, regele Parsman l-a întrebat pe Sfântul Şio dacă este ceva de care are nevoie, iar acesta i-a răspuns: „O, Mare Rege, Dumnezeu luminează inimile regilor. Fă ceea ce îţi spune inima!”. Ca răspuns, regele a dăruit multe bogăţii pentru construirea unei biserici în pustie, terenul a patru sate, un Potir Sfânt şi un Sfânt Disc, o Cruce de aur şi o Sfântă Evanghelie decorată, care aparţinuse Sfântului rege Vakhtang Gorgasali (†502).

Când construcţia bisericii a fost finalizată, regele a călătorit acolo însoţit de patriarh, mai mulţi episcopi şi de Sfântul Ioan din Zedazeni. Ierarhii au sfinţit biserica nou construită şi, în curând, a luat naştere o comunitate monahală, pe terenul acesteia. În cele din urmă, numărul călugărilor care vieţuiau în mânăstirea regelui Parsman a crescut la aproape două mii. Mulţi oameni au vizitat acest loc, pentru a primi binecuvântările minunate ale Sfântului Şio, şi au fost vindecaţi de multe boli.

Sfântul Şio a săvârşit multe minuni: odată, un lup care bătea terenul mănăstirii a devastat o turmă de măgari. Când Sfântul Şio a auzit acest lucru, s-a rugat lui Dumnezeu să transforme lupul în apărător al turmei. Din acel moment, lupul stătea paşnic printre celelalte animale.

Cu binecuvântările atât ale învăţătorului său, Ioan din Zedazeni, cât şi ale patriarhului Georgiei, Sfântul Şio şi-a adunat ucenicii, i-a sfătuit despre calea pe care ar trebui să o urmeze, l-a numit pe Evagrie succesorul său ca stareţ şi s-a retras în zăvorâre, într-o fântână pe care o săpase pentru el însuşi. Acolo, Sfântul Şio a petrecut cincisprezece ani, în rugăciune şi post. În cele din urmă, când Dumnezeu i-a anunţat apropierea mutării sale la Domnul, Sfântul Şio, luând Sfânta Împărtăşănie, şi-a înălţat mâinile, spunând: „Doamne, primeşte sufletul robului Tău!”.

Mai târziu, în timpul uneia dintre invaziile persane, ostaşii şahului Abbas au descoperit Sfintele Moaşte ale Sfântului Părinte şi le-au dus înapoi în Persia. În acelaşi an, Persia a fost devastată de o ciumă cumplită, iar invadatorii înspăimântaţi au înapoiat Sfintele Moaşte, Mânăstirii Shio-Mgvime. Sfântul Şio este serbat pe 9 mai, în fiecare an.

(Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe)