Sfântul Cuvios Simeon georgianul, făcătorul de minuni

Sfântul Simeon a sporit în Mânăstirea David-Gareji. El s-a nevoit ca monah simplu, până a ajuns la o vârstă avansată şi a fost aleas stareţ. Sporind în virtute şi umilinţă, Sfântul Simeon a fost înzestrat, de Domnul, cu puterea facerii de minuni.

Odată, Sfântul Simeon s-a îmbolnăvit de moarte şi a rămas fără viaţă, timp de mai mult de o oră. Apoi, prin rânduială dumnezeiască, el şi-a revenit şi a împărţit toate averile sale Părinţilor mănăstirii, ca să-l pomenească.

Când Sfântul Serapion a auzit despre această minune, el s-a grăbit către Simeon, Părintele său duhovnicesc, şi, luminat cu har profetic, l-a mângâiat: “Cinstite Părinte, dă-mi mâinile tale sfinte, să le pot săruta. Cât îmi doresc ca aceste mâini să îngroape praful trupului meu lipsit de valoare – dar acum pleci din această lume, înaintea mea. Te vei duce, Părinte, dar fără tine nu voi rămâne mult pe acest pământ; curând îţî voi urma!”. Astfel că, Părinţii şi-au luat un ultim rămas bun.

Sfântul Simeon şi-a pus ordine în lucrările din mânăstire, iar în 1773 s-a mutat cu pace la Domnul, la exact o săptămână după ce îşi revenise din boala de moarte. El este cinstit pe 4 septembrie.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /