Sfântul Cuvios Serapion, din Mânăstirea Spaso-Eleazar, din Pskov

Sfântul Serapion din Pskov s-a născut la Iuriev (acum Tartu), care s-a aflat iniţial sub conducerea germanilor ce căutau să înlăture Ortodoxia. Părinţii lui erau enoriaşi ai unei biserici ruseşti închinate Sfântului Nicolae.

Sfântul Serapion era bine cunoscător al Sfintei Scripturi, de mai multe ori sărind în apărarea Ortodoxiei. Încercând să-l convertească prin forţă, la credinţă străină, el a plecat în sălbăticia Tolvsk, nu departe de Pskov, unde călugărul ascet Eufrosin de Pskov (15 mai) îşi începuse nevoinţa în rugăciune.

Sub îndrumarea sa, Sfântul Serapion a început să dobândească înţelepciunea vieţii în sălbaticie. Dar, curând, s-a întâmplat să fie supus ispitelor. Fără binecuvântare, el a vrut să-şi părăsească îndrumătorul şi să ducă o viaţă de ascet în singurătate completă. Dar Domnul l-a adus pe ucenicul neexperimentat, la simţurile lui: după ce şi-a rănit grav piciorul, s-a pocăit de intenţia sa şi de neascultare şi s-a întors la bătrân.

Primind marea schimă, a vieţuit neîntrerupt cu Sfântul Eufrosin, timp de 55 de ani, păstrând strict jurământul tăcerii. Fraţii au început, treptat, să se adune în jurul Sfântului Eufrosin, fapt pentru care bătrânul a construit un lăcaş, în numele celor Trei Ierarhi, şi a tocmit o rânduială de schit.

Sfântul Serapion a împlinit cu sârg toate ascultările şi le-a fost model celorlalţi călugări. Monahul şi-a împlinit atât de strict jurământul monahal, de neclintit, încât un copist al vieţii sale îl numea “un cadavru neîngropat”. El răbda fiecare insultă, cu o umilinţă extraordinară. Întotdeauna se învinovăţea singur şi el însuşi cerea iertare celui ce îl insulta. Călugărul simţea profund puterea rugăciunii în comuniune şi spunea că “rânduiala celor doisprezece Psalmi”, cântată singură în chilie, nu este acelaşi lucru cu un “Doamne, miluieşte” cântat în biserică.

Sfântul Serapion s-a mutat la Domnul, pe 8 septembrie 1480, la Sărbătoarea Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Ziua mutării la cele veşnice a Sfântului Serapion fiind aceeaşi cu una dintre cele douăsprezece sărbători mari, cinstirea sa deosebită are loc pe 7 septembrie, un tropar şi un condac fiind compuse pentru Sfânt.

Sfântul Eufrosin însuşi a condus trupul ucenicului său pe pământ. Prin faptele sale credincioase, se transformase în simple “oase, acoperite de piele”. Sfântul Serapion nu a fost despărţit de părintele său duhovnicesc, nici după moarte: Sfintele lor Moaşte fiind aşezate unele lângă celelalte. O slujbă comună a fost compusă, pentru Sfinţii Eufrosin şi Serapion (15 mai), în care Sfântul Serapion este proslăvit ca fiind întâiul împreună-ascet, “însoţitor şi prieten” al Sfântului Eufrosin.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /