Sfântul Cuvios Sava, stareţ de Vişera, din Novgorod

Sfântul Sava din Vişera a fost fiul nobilului Ioan Borozda, din Kaşin. Din copilărie, călugărul a fost renumit pentru evlavia sa. El a dus, la început, o viaţă de ascet la Mânăstirea din pustie, Tver Savino, unde fraţii l-au ales să fie stareţ.

Fugind de slava lumească, Sfântul Sava a mers la Muntele Athos, unde s-a nevoit cu copierea cărţilor de slujbă. La întoarcerea sa din Athos, el a ales un loc în singurătate, la peste şapte kilometri de Novgorod, pe malurile Râului Vişera, pentru nevoinţele sale ascetice.

Aici, cu binecuvântarea Arhiepiscopului Simon al Novogorodului, călugărul a organizat o mică mânăstire, în cinstea Înălţării Domnului, în anul 1418. Sfântul Sava a ridicat un stâlp în apropiere şi a trăit ca stâlpnic. El s-a mutat la Domnul în anul 1461, la vârsta de 80 de ani. El l-a numit, ca succesor, pe ucenicul său Andrei, cunoscut pentru viaţa sa austeră şi ascetică.

Cinstirea locală a fost înfiinţată sub Arhiepiscopul Iona de Novgorod (+ 1470), fiind legată de vindecarea stareţului Mânăstirii Sava-Vişera. Arhiepiscopul Iona a comandat o icoană a călugărului, care să fie pictată, şi compunerea unui Canon. Canonizarea la nivel general al Bisericii, a Sfântului Sava, a avut loc la Sinodul Moscovei, din anul 1549. Slujba pentru acesta a fost compusă de Ieromonahul Pahomie din Serbia.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /