publicat în: Vieţi de Sfinţi

Sfântul Cuvios Pustnic Varadat al Siriei

Sfântul Varadat Sirianul şi-a început vieţuirea de pustnic în deşert, într-o colibă de lângă Antiohia. Apoi, şi-a construit o chilie de piatră pe un deal, atât de strâmtă şi de joasă, încât ascetul nu putea sta în ea decât într-o poziţie înclinată. Nu avea nici fereastră, nici uşă, iar vântul, ploaia şi frigul îi pătrundeau prin crăpături. Vara nu era apărat de căldură.

După mulţi ani, Patriarhul Teodoret al Alexandriei l-a îndemnat pe călugăr să părăsească acea colibă îngustă. Ca urmare, Sfântul s-a retras într-o nouă formă de ascetism: îmbrăcat în scoarţă din cap până-n picioare, doar cu o mică deschizătură pentru nas şi gură, se ruga stând în picioare cu mâinile ridicate spre cer. 

Harul lui Dumnezeu l-a întărit în nevoinţele sale şi i-a curăţit inima de patimi. Oamenii au început să se strângă la el pentru sfaturi duhovniceşti, iar Sfântul Varadat, cu profundă smerenie, îi îndruma. După ce a dobândit multe daruri duhovniceşti, Sfântul Varadat s-a mutat cu pace la Domnul, în anul 460.