
Sfântul Ioasaf de Kubensk, făcătorul-de-minuni din Vologda, a fost botezat cu numele Andrei. Părinţii lui – Prinţul Dimitrie Vasilievici (un descendent al Sfântului Prinţ Teodor Rostislavici de Smolensk şi Iaroslavl) şi Prinţesa Maria – erau cunoscuţi pentru evlavia lor profundă, pe care au împărtăşit-o viitorului ascet. La vârsta de douăzeci de ani, Prinţul Andrei a primit tunsura monahală, în Mânăstirea Kameny, a Mântuitorului, în Kubensk, cu numele de Ioasaf, în cinstea Sfântului Ioasaf, Prinţul Indiei (19 noiembrie).
Sfântul Ioasaf a câştigat un bun renume, prin ascultarea desăvârşită, ţinerea posturilor, prin sârguinţă în rugăciune şi dragostea pentru cărţi. Fraţii mănăstirii erau uimiţi de supunerea blândă şi de smerenia tânărului ascet. Sub îngrijirea duhovnicească a experimentatului stareţ Grigorie, după aceea episcop al Rostovului, Sfântul Ioasaf a sporit în virtuţi. El a dus o viaţă de pustnic, în chilie, atingând un nivel înalt duhovnicesc. Sfântul Ioasaf a dus o viaţă de ascet în Mânăstirea Kameny, a Mântuitorului, timp de cinci ani.
În ultimul an al vieţii sale, el a mâncat doar o dată pe săptămână şi primea Sfânta Împărtăşanie în fiecare Duminică. S-a mutat la Domnul, în data de 10 septembrie 1453.
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /





Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
