publicat în: Vieţi de Sfinţi

Sfântul Cuvios Policarp, Arhimandritul din Peşterile Îndepărtate ale Kievului

Sfântul Policarp Arhimandritul a intrat în Mânăstirea Peşterilor din Kiev, unde a primit tunsura monahală şi s-a nevoit pentru mântuirea sufletului său.

Curând, Policarp (al cărui nume înseamnă “Mult Roditor”) a început să adune roadele pocăinţei şi ale virtuţilor. Înrudirea sa cu Sfântul Simon (10 mai), care a devenit Episcop de Vladimir şi Suzdal, a semănat seminţe pe care Sfântul Policarp le-a crescut. Sfântul Episcop învăţându-l pe Policarp principiile vieţii duhovniceşti, cei doi au devenit din ce în ce mai uniţi în duh, după cum erau legaţi prin sânge.

Când Sfântul Simon a părăsit Mânăstirea Peşterilor, asumându-şi responsabilităţile de ierarh de Vladimir, acesta l-a luat pe Policarp cu el. Sfântul Policarp a notat istorisirile pe care Sfântul Simon le spunea despre asceţii plăcuţi lui Dumnezeu din Peşterile de la Kiev, astfel încât alţii să beneficieze de ele. Prin urmare, el este, de asemenea, cunoscut sub numele de Sfântul Policarp Haghiologul. Deşi Sfântul Policarp a revenit la mănăstire, el a încercat întotdeauna să trăiască după învăţămintele Sfântului Simon.

După mutarea la Domnul a stareţului Achindin, fraţii l-au ales pe Policarp să-i urmeze ca stareţ al Lavrei. S-a dovedit a fi un îndrumător pregătit, pentru fraţii în lupta lor către mântuire şi, de asemenea, pentru cei din afara mânăstirii.

Marele Prinţ Rostislav a fost unul dintre cei care au profitat de învăţătura Sfântului Policarp şi i-a cerut să aibă dreptul de a deveni călugăr. Sfântul i-a spus: “Dumnezeu te-a chemat să aperi adevărul, să judeci cu dreptate şi să rămâi ferm înaintea crucii”.

Rostislav a răspuns: “Sfinte Părinte, un Prinţ nu se poate afla în această lume, fără să cadă în păcat. Sunt deja epuizat şi slăbit de grijile şi munca zilnică. Acum, la bătrâneţe, aş vrea să-I slujesc lui Dumnezeu şi să-i imit pe cei care au urmat calea îngustă şi îndurerată şi au primit Împărăţia Cerurilor. Am auzit despre modul în care Constantin (21 mai), mare între împăraţi, a apărut înaintea unui bătrân şi i-a spus: “Dacă aş fi ştiut ce slavă primesc călugării în Ceruri… mi-aş fi dat coroana şi porfira regală şi le-aş fi înlocuit cu veşmântul monahal”.

Sfântul Policarp i-a spus: “Dacă vrei asta din inima ta, atunci poate fi voia lui Dumnezeu”.

Cu toate acestea, pe când Prinţul trecea prin Smolensk, el s-a îmbolnăvit şi a cerut să fie dus acasă, la Kiev. Văzând cât de slăbit era, sora lui, Rogneda, l-a îndemnat să rămână în Smolensk şi să fie îngropat în biserica pe care o construiseră acolo.

Rostislav nu a acceptat această sugestie. El a spus: “Dacă nu reuşesc la Kiev, atunci lasă-mă să fiu aşezat în biserica pe care tatăl meu a construit-o în Mânăstirea Sfântului Teodor. Dacă Dumnezeu mă scapă de această boală şi îmi dăruieşte sănătate, atunci jur să devin călugăr în Mânăstirea Peşterilor, sub Policarp.

Aflându-se în pragul morţii, Rostislav îi zicea preotului Simeon: “Vei răspunde înaintea lui Dumnezeu, pentru când m-ai împiedicat să fiu tuns de sfântul din Mănăstirea Peşterilor, căci mi-am dorit cu adevărat asta. Fie ca Domnul să nu numească păcat, faptul că n-am împlinit asta”.

Sfântul Policarp s-a mutat la Domnul pe 24 iulie, 1182. După aceasta, niciun succesor nu a fost ales, mult timp. Deşi erau mulţi bătrâni demni în Lavră, toţi au refuzat slujirea de stareţ, din umilinţă. Fraţii şi-au dat seama că nu puteau să rămână mult timp fără un păstor. Ei s-au strâns în biserică şi s-au rugat Sfinţilor Antonie şi Teodosie şi Sfântului Policarp, pentru a-i ajuta să găsească pe cineva demn să-i ia locul.

Apoi, s-a auzit o voce, spunând: “Să mergem la preotul Vasile din Scekoviţa. Lăsaţi-l să fie stareţul nostru şi să conducă mânăstirea, în rang monahal”.

Călugării au mers la preotul văduv Vasile şi l-au rugat să fie stareţul lor, dar el a refuzat mult timp. După multe insistenţe, el s-a arătat de acord, în cele din urmă, şi a mers cu ei la mânăstire. A fost tuns călugăr şi instalat ca stareţ, de către Mitropolitul Nichifor al Kievului, de Episcopii Lavrentie de Turov şi Nicolae de Poloţk. Stareţul Vasile s-a dovedit a fi un model de virtute şi succesor demn al Sfântului Policarp.

*********
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /