Sfântul Cuvios Pimen Mult-Suferindul, din Peşterile Apropiate ale Kievului

Sfântul Pimen cel Mult-Suferind a câştigat Împărăţia Cerurilor, prin îndurarea de boli grele. Acest ascet rus a fost, din naştere, şi a crescut bolnav, dar boala lui l-a păzit de bolile sufleteşti.

Mult timp, el i-a rugat pe părinţii săi, să-l trimită la Mânăstirea Peşterilor din Kiev. Ducându-l pe fiul lor în vestita mânăstire, s-au rugat pentru el, să se facă sănătos. Însă suferindul însuşi, conştient de marea valoare a suferinţei, i-a cerut Domnului atât să-i continue boala, cât şi să fie tuns în monahism.

Într-o noapte, îngeri luminaţi au apărut în chip de călugăr şi l-au tuns. Ei i-au spus că îşi va primi sănătatea, abia în ziua morţii sale. Câţiva dintre fraţi au auzit cântări şi, venind la Sfântul Pimen, l-au aflat în straie monahale. În mână, ţinea o lumânare aprinsă. Părul său tuns poate fi văzut în cripta Sfântului Teodosie. Sfântul Pimen a petrecut mulţi ani în boală, astfel încât cei care îl îngrijeau nu puteau răbda asta. Ei îl lăsau adesea fără mâncare şi apă, timp de două sau trei zile, însă el răbda totul cu bucurie.

Milostiv faţă de fraţi, Sfântul Pimen l-a vindecat pe un oarecare frate infirm, care i-a promis că îl va sluji până la moarte, dacă se va însănătoşi. Însă, după un timp, fratele a devenit delăsător în slujirea lui, iar fosta sa afecţiune i-a revenit. Sfântul Pimen l-a vindecat, din nou, sfătuindu-l că, atât cei bolnavi, cât şi cei care îi vizitează pe bolnavi, primesc răsplată egală.

Sfântul Pimen a petrecut douăzeci de ani, în suferinţe grele. Într-o zi, aşa cum au prezis îngerii, s-a făcut sănătos. În biserică, cuviosul şi-a luat rămas bun de la toţi fraţii şi s-a împărtăşit. Apoi, aşezându-se înaintea mormântului Cuviosului Antonie, Sfântul Pimen a indicat locul înmormântării sale, purtându-şi singur patul.

Amintindu-i pe cei îngropaţi acolo, el a prezis că fraţii vor descoperi pe unul îngropat în schimă, fără ca ea să mai existe, întrucât acel călugăr dusese o viaţă nedemnă de ea. Un alt călugăr, care fusese îngropat fără schimă, ar fi urmat sa fie găsit îmbrăcat în ea după moarte, întrucât el şi-o dorise foarte mult în timpul vieţii sale şi fusese vrednic de aceasta.

Apoi, Sfântul Pimen, aşezându-se pe pat, a adormit în Domnul. Fraţii l-au îngropat cu mare cinste, slăvind pe Dumnezeu. După mutarea la Domnul a Sfântului Pimen, fraţii s-au convins de adevărul acelor spuse ale sale.

În ziua mutării lui la Domnul, trei coloane de foc au apărut deasupra trapezei, şi s-au mutat peste biserică. Un eveniment similar apare descris în Cronicile din 11 februarie 1110 (a se vedea cinstirea, pe 5 august, a Sfântului Teoctist de Cernigov), prin urmare, ziua de trecere la cele veşnice a Sfântului Pimen este presupusă ca fiind 11 februarie 1110.

Sfintele Moaşte ale Sfântului Pimen se odihnesc în Peştera Antoniev.

Sfântul Pimen este cinstit pe 7 august. O a doua cinstire a Sfântului are loc pe 28 septembrie, la Soborul Călugărilor din Peşterile Apropiate.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /