Sfântul Cuvios Pamvo, pustnicul Egiptului

Sfântul Pamvo şi-a petrecut viaţa ascetică în Deşertul Nitrian din Egipt. Sfântul Antonie cel Mare (17 ianuarie) spunea despre călugărul Pamvo, că prin frica lui Dumnezeu, a inspirat în sine Duhul Sfânt. Iar călugărul Pimen cel Mare (27 august) zicea: „Am văzut trei lucruri în Părintele Pamvo: înfometarea zilnică, tăcerea şi lucrul mâinilor”. Călugărul Teodor Studitul îl numea pe Sfântul Pamvo „înălţat în faptă şi cuvânt”.

La începutul monahismului său, Sfântul Pamvo auzea versetul din Psalmul 38 al lui David: “Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea;”. Aceste cuvinte au pătruns adânc în sufletul său, încercând să le urmeze întotdeauna. Astfel, când era întrebat în legătură cu vreun lucru, el răspundea abia după o lungă cumpătare şi rugăciune. Sfântul zicea: „Trebuie să mă gândesc mai întâi şi poate că reuşesc, în timp, să dau un răspuns, cu ajutorul lui Dumnezeu”. Sfântul Pamvo a fost un model iubitor de nevoinţă, pentru ucenicii săi. În fiecare zi, muncea până la epuizare şi trăia din pâinea dobândită cu propria sa trudă.

Ucenicii Sfântului Pamvo au devenit mari asceţi: Dioscor, ulterior Episcop de Hermopolis; Amonie, Eusebiu şi Eutimie, menţionaţi în viaţa Sfântului Ioan Hrisostom.

Odată, Sfânta Melania cea Tânără (31 decembrie) a adus Sfântului Pamvo mai mult argint, pentru nevoile mânăstirii, dar el nu şi-a părăsit munca şi nici nu a aruncat vreo privire la acel argint. Doar după ce a văzut că rugăciunile Sfintei Melania nu conteneau, i-a permis să dea pomana unui oarecare frate monah, spre a o repartiza pentru nevoile mânăstirii.

Sfântul Pamvo s-a distins prin smerenia sa, dar deopotrivă cu această virtute el a apreciat foarte mult chemarea de călugăr, învăţând pe oameni să fie respectuoşi cu monahii, care adesea discută cu Dumnezeu.

Uneori, chipul Sfântului Pamvo strălucea ca fulgerul, asemenea chipului lui Moise. Cu toate acestea, vorbind cu fraţii care stăteau lângă patul său de moarte, Sfântul Pamvo a spus: „Mă duc la Domnul, ca unul care încă nici nu a început să-L slujească”. A trecut la cele veşnice, la vârsta de 70 de ani. Este cinstit pe 18 iulie, anual.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/