Sfântul Cuvios Paisie de Hilandar, Bulgaria

Sfântul Paisie din Hilandar s-a născut în anul 1722, în Bansko, într-o familie evlavioasă. Unul dintre fraţii săi, Lavrentie, a fost stareţul Mânăstirii Hilandar, iar un altul s-a remarcat ca binefăcător generos al lăcaşurilor ortodoxe şi al mânăstirilor. Sfântul Paisie însuşi a trecut prin ascultare, la Mânăstirea Rila.

În 1745, la vârsta de douăzeci şi trei de ani, Sfântul Paisie a mers la fratele său, în Mânăstirea Hilandar de pe Muntele Athos, unde a primit tunderea monahală. Ascetul a sporit duhovniceşte, pe Muntele Sfânt. El a cercetat Sfânta Scriptură şi a fost găsit vrednic de hirotonire în sfânta preoţie.

În anul 1762, Sfântul Paisie a scris Istoria Slavo-Bulgarilor, o carte susţinând credinţa creştină şi trezind conştiinţa naţională de sine a naţiunii bulgare subjugate.

În adâncul întunericului opresiunii străine, Sfântul a reaprins lampa Ortodoxiei, aprinsă anterior de Sfinţii Chiril şi Metodie (11 mai). Timpul şi locul mutării binecuvântate din această viaţă pământească a Sfântului sunt necunoscute.

Pe 26 iunie 1962, Sfântul Sinod al Bisericii Bulgare Ortodoxe, sub conducerea Patriarhului Chiril şi cu participarea tuturor Mitropoliţilor, a exprimat îndatorarea Bisericii şi a ţării faţă de Sfântul Paisie. Astfel, Paisie bulgarul, de la Hilandar, a fost canonizat ca Sfânt, iar cinstirea lui are loc pe 19 iunie, “când, potrivit calendarului ortodox, Sfântul Paisie cel Mare este cinstit”.

Numele Sfântului Paisie este purtat de Universitatea de Stat din Plovdiv şi de multe instituţii şi şcoli din alte oraşe şi sate ale Bulgariei. Acest lucru mărturiseşte venerarea puternică a Sfântului, de către naţiunea bulgară.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /