Sfântul Cuvios Nou Mucenic Nicodim, din Albania

Noul Mucenic monah Nicodim provenea din Elbasan, un oraş din Epir (Albania), fiind crescut de părinţi credincioşi. Când a ajuns la vârsta potrivită, s-a căsătorit cu o femeie creştină şi au avut mai mulţi copii. De când s-a însoţit cu turcii, însă, a fost influenţat de ei şi a devenit musulman. Până acolo încât şi-a forţat şi propriii copii, să-i urmeze exemplul, cu excepţia unui fiu, care a fost răpit de câţiva creştini şi trimis pe Muntele Athos. Acolo, acela a fost făcut călugăr.

Căutându-l pe tânăr pentru a-l converti la islam, tatăl a aflat că acela se găsea pe Sfântul Munte. A călătorit la Athos, cu mare mânie, promiţând să provoace mari neplăceri mânăstirilor, dacă îşi va găsi fiul acolo. Dumnezeu, Care doreşte ca tot omul să se mântuiască, a ajutat şi la mântuirea acestuia, într-un mod minunat. În loc să-şi găsească fiul şi să-l convertească, el însuşi şi-a venit în fire şi s-a pocăit. Părăsind atât islamul, cât şi lumea, el a devenit călugăr la Schitul Sfânta Ana, în chilia retrasă a Înălţării Domnului, cu noul nume de Nicodim.

Pocăinţa lui a fost într-o aşa măsură, încât a ţinut post aspru timp de trei ani, plângând şi rugând pe Dumnezeu să-i ierte teribilul păcat al apostaziei. Într-o zi, a auzit pe unii dintre părinţi spunând, că cine Îl neagă pe Hristos trebuie să se întoarcă în acelaşi loc şi să-L mărturisească înaintea oamenilor. Din acel moment, a ars de dorinţa muceniciei. Prin urmare, s-a pregătit de ea, prin ascetism, post şi rugăciune.

Auzind despre Sfântul Acachie (12 aprilie) din Schitul Kavsokalivia, Nicodim l-a vizitat, pentru a primi binecuvântarea şi sfaturile aceluia. De îndată ce Nicodim l-a văzut pe Sfânt, a căzut la picioarele lui, plângând îndelung. Sfântul Acachie l-a luat de mână şi i s-a adresat pe nume, deşi nu-l cunoştea. Ridicându-l, l-a mângâiat, apoi s-a retras deoparte şi a început să se roage. Cei de faţă au văzut o lumină din Cer, strălucind ca o stea, care lumina chipul Sfântului. Apoi, acela s-a întors spre Nicodim şi i-a şoptit ceva, după care acea strălucire a dispărut.

Chinuit de remuşcări şi prin harul divin, Nicodim a strigat cu o voce tare, apoi a intrat în peşteră şi a plâns mult timp. Mai târziu, s-a întors la Sfântul Acachie şi a cerut binecuvântare, să meargă la martiriu. Binecuvântându-l şi punându-i în mână un toiag, Sfântul a spus: „Ia acest toiag şi mergi înaintea Paşei. Prin puterea lui Dumnezeu, vei săvârşi cu bine martiriul”.

Νicodim a luat toiagul, imediat fiind gata să plece pentru a-şi atinge obiectivul. Cu toate acestea, slăbit de post, nu a fost capabil să meargă până la Elbasan. Prin urmare, el l-a întrebat pe Sfântul Acachie, dacă poate să-şi întrerupă postul, pentru a se întări în vederea drumului.

Sfântul a răspuns: „Acum, mai mult ca niciodată, trebuie să posteşti, frate, pentru că în curând te vei lupta pentru Hristos. Mergi cât poţi, iar Domnul, Care a spus: ‘Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu’ (Matei 4: 4), te va întări să mergi cu uşurinţă”.

Martirul a răspuns: „O, Părinte, pentru rugăciunile voastre, Domnul nostru Iisus Hristos să se milostivească de mine şi să-mi îngăduie să mărturisesc cu bună mărturisire (eu Timotei 6:12); căci, eu mă tem de demoni”.

Sfântul Acachie l-a mustrat: „Teme-te de Dumnezeu, frate, şi nu de demonii care nu au nicio putere ei înşişi asupra noastră. Aşa încât, puneţi toată nădejdea în Hristos, nu numai pentru a învinge demonii, ci şi pentru a te ajuta să-L mărturiseşti pe El”.

Auzind aceasta, Nicodim a plâns cu lacrimi de bucurie. Căzând la pământ şi sărutând picioarele Sfântului, a primit binecuvântarea lui şi a pornit la drum. În timp ce încă se afla pe Sfântul Munte, Domnul a apărut înaintea lui Nicodim şi l-a încurajat. El i-a dezvăluit toate încercările prin care urma să treacă, şi chiar locul execuţiei sale.

Întărit de Hristos, Nicodim a ajuns la Elbasan. Acolo a fost recunoscut de turci, arestat şi adus înaintea Paşei, care a încercat să-l facă să se întoarcă la islam. Nicodim a respins religia turcilor şi L-a mărturisit, cu curaj, pe Hristos. Apoi, l-au dus la o râpă mare şi l-au împins în ea. Prin minune, acesta a plutit uşor şi a căzut în picioare.

Revenind la palat, a apărut înaintea Paşei, care a fost îngrozit să-l vadă în viaţă. Aproape îl elibera pe Nicodim, dar temându-se de gloata de turci, l-a redat lor pe mucenic. L-au chinuit trei zile şi trei nopţi, înainte de a-l duce în locul de execuţie. Pe drum, l-au făcut să îngenuncheze de mai multe ori, ca şi cum ar intenţiona să-l decapiteze.

Când au ajuns la locul pe care Domnul i-l dezvăluise, mucenicul lui Hristos nu a arătat niciun semn de frică. Şi-a plecat capul şi a fost decapitat cu sabia, iar sufletul său s-a dus la Cer, primind cununa muceniciei, pe 11 iulie 1722.

După mucenicia Sfântului, creştinii l-au îngropat în Biserica Maicii Domnului, unde se păstrează încă sfintele sale moaşte, neputrezite, frumos înmiresmate, săvârşind minuni pentru cei care aleargă la ele cu credinţă. O părticică din sfintele sale moaşte se păstrează şi în Schitul Sfânta Ana, unde există un manuscris cu Slujba sa Bisericească. O nouă Slujbă a fost compusă de călugărul Ioan Danielidis şi de alţii.

*********
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/

Lăcașuri Ortodoxe
Din decembrie 2006, Ortodoxie, Tradiție și Meșteșug: informări, articole, dezbateri, traduceri, transmisiuni live. Organizație non-profit care inițiază proiecte în sprijinul credincioșilor.
Puteți citi paginile rețelei web Lăcașuri Ortodoxe în sistem gratuit privat, accesul fiind destinat EXCLUSIV abonaților prin email.