Astăzi cinstim aflarea Sfintelor Moaşte ale Sfântului Nil, din 1815. Pregătindu-se de obştescul sfârşit, Sfântul Nil le spunea ucenicilor să-i îngroape trupul într-o mică peşteră de sub cea în care vieţuise, interzicând cu stăruinţă, oricui, să-i deranjeze Sfintele Moaşte. Deşi Sfântul nu a căutat slava omenească, în timpul vieţii sale sau după mutarea la Domnul. Domnul l-a proslăvit într-alt mod. Din mormântul său, un mir frumos mirositor a început să izvorască, printr-o mică deschizătură a peşterii, în josul stâncii, spre mare. Curând, această minune s-a făcut cunoscută până departe, iar corăbiile veneau să strângă acest mir. Mirul avea să vindece mulţime de oameni.
Odată, doi călugări au venit la peşteră şi au încercat să găsească Sfintele Moaşte ale Sfântului Nil. În timp ce săpau, o piatră mare a căzut din înălţime, zdrobind piciorul unuia dintre călugări. Neputincios în a-şi ajuta însoţitorul, celălalt călugăr s-a dus să aducă un catâr şi pe cineva care să-l ajute să-l care pe fratele rănit.
În timp ce zăcea acolo în dureri, călugărul l-a văzut pe Sfântul Nil în faţa sa. Acela l-a întrebat pe călugăr ce se întâmplase. Călugărul a explicat ce intenţionau să facă şi cum fusese rănit. Sfântul a spus: „Cum îndrăzneşti, sărmane om, să încerci ceva atât de periculos, fără ca Sfântul să îşi dorească asta? Ai grijă pe viitor, să nu te încerce vreo primejdie şi mai mare, pe care să nu o poţi trece, fără voia lui Dumnezeu”.
Sfântul Nil a atins piciorul călugărului şi a fost vindecat. Cu mare bucurie, a pornit înapoi înspre chilia sa. Pe drum, şi-a întâlnit tovarăşul care ducea un catâr. Călugărul care a fost vindecat i-a spus celuilalt, cum s-a întâmplat de se însănătoşise prin Sfântul Nil. Apoi, amândoi L-au proslăvit pe Dumnezeu şi pe Sfântul Nil. După această experienţă, nimeni nu a mai îndrăznit să deranjeze Sfintele Moaşte ale Sfântului.
În 1815, un anumit călugăr, pe nume „Prizonier”, era tulburat de un duh rău, având şi o ruptură de muşchi. Sfântul Nil i s-a arătat de mai multe ori şi l-a vindecat. Sfântul i-a prezis Revoluţia Greacă (1821) şi multe pericole cu care Sfântul Munte se va confrunta din partea turcilor. Apoi, Sfântul Nil i-a explicat că îşi doreşte un drum amenajat până la peştera sa, astfel încât călugării să poată merge acolo să se roage. De asemenea, a dorit să se slujească Sfânta Liturghie, în biserica rupestră pe care el însuşi o construise.
Când Părinţii au auzit acest lucru, au vrut să construiască o nouă biserică în cinstea Sfântului Nil. În timp ce săpau pentru fundaţie, au găsit mormântul Sfântului. Din Sfintele sale Moaşte, a izvorât miros frumos. Aceasta a avut loc pe 7 mai 1815.
Atunci, călugării i-au informat pe Părinţii Marii Lavre, despre descoperirea lor. Au venit şi au mutat Sfintele Moaşte în Lavră, lăsând doar o părticică din ele în peşteră, pentru a fi venerate de cei care vin acolo. A se vedea, pe 12 noiembrie, Viaţa Sfântului Nil.
(Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe)





Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
