Sfântul Cuvios Moise Maghiarul, din Peşterile Apropiate ale Kievului

Sfântul Moise Maghiarul, al Peşterilor, a fost frate al Sfântului Efrem de Novi Torg (28 ianuarie) şi al Sfântului Gheorghe. Împreună cu ei, a intrat în slujba Sfântului Prinţ Boris (24 iulie). După uciderea Sfântului Boris în 1015 la râul Alta (Sfântul Gheorghe a pierit odată cu el), Sfântul Moise a fugit şi s-a ascuns la Kiev, cu Predislava, sora Prinţului Iaroslav. În 1018, când Regele polonez Boleslav cucerea Kievul, Sfântul Moise şi tovarăşii săi au fost luaţi în Polonia, ca prizonieri.

Înalt şi frumos, Sfântul Moise a atras atenţia unei oarecare văduve poloneze bogate, care a fost aprinsă de dorinţa de a-l avea şi a vrut să-l răscumpere din captivitate şi să-l ia de soţ. Sfântul Moise a refuzat cu hotărâre să dea captivitatea pe sclavia faţă de o soţie. În ciuda refuzului său, femeia poloneză l-a cumpărat pe prizonier.

Ea a făcut tot ce i-a stat în putinţă să-l seducă pe tânăr, dar acesta a preferat durerile foamei, în locul banchetelor îndestulătoare. Apoi, femeia poloneză a început să-l plimbe pe Sfântul Moise pe moşiile ei, gândindu-se să-l câştige prin putere şi bogăţii. Sfântul Moise a asigurat-o că nu va schimba bogăţiile duhovniceşti, pe lucrurile stricăcioase ale acestei lumi, şi că îşi dorea să devină călugăr.

Trecând prin zonă un ieromonah atonit, l-a tuns călugăr pe Sfântul Moise. Femeia poloneză a dat ordin să-l întindă pe Sfântul Moise pe pământ şi să-l bată cu vergele de fier, astfel încât pământul să se înmoaie cu sângele lui. Ea a cerut permisiunea lui Boleslav, să facă orice îşi dorea cu acest prizonier. Femeia neruşinată a dat ordin ca Sfântul Moise să fie aşezat în acelaşi pat cu ea, dar planul nu i-a reuşit, cu toate linguşelile ei. Sfântul Moise a spus: “De teama lui Dumnezeu, te văd pe tine o murdară”. Auzind acest lucru, femeia poloneză a dat ordin să-i fie date Sfântului, în fiecare zi, câte o sută de bice şi, apoi, să fie mutilat de partea sa trupească bărbătească. Boleslav a lansat curând o persecuţie împotriva tuturor călugărilor din ţară, dar moartea subită l-a oprit. O revoltă a luat naştere în Polonia, în care văduva a fost, de asemenea, ucisă.

După ce şi-a revenit în urma rănilor, Sfântul Moise a ajuns la Mănăstirea Peşterilor din Kiev, purtând rănile martirirului şi cununa unui mărturisitor şi luptător curajos al lui Hristos. Domnul i-a dăruit putere în suferinţele lui.

Un oarecare frate monah, asuprit de patima necurăţiei, s-a îndreptat către Sfântul Moise, căutând ajutor şi spunând: “Promit să păzesc, până la moarte, tot ce-mi spui să fac”. Sfântul Moise a răspuns: “Atâta timp cât trăieşti, să nu vorbeşti niciun cuvânt cu vreo femeie”. Fratele a promis să se supună sfatului călugărului. Sfântul Moise purta cu el un toiag, fără de care nu era capabil să meargă, din cauza rănilor care îi fuseseră provocate. Cu acest toiag, Sfântul Moise a atins pieptul fratelui care îi ceruse ajutorul, şi acela imediat a fost scăpat de ispită.

Sfântul Moise a urmat ascetismul, la Kiev, timp de 10 ani. S-a mutat la Domnul în anul 1043 şi a fost îngropat în Peşterile Apropiate. Închinându-se la sfintele lui moaşte şi rugânduse cu ardoare la el, călugării sunt vindecaţi de ispitele trupeşti. El este cinstit pe 26 iulie.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /