Sfântul Cuvios Macarie, Stareţ de Jeltovod şi Unja

Sfântul Macarie din Jeltovod şi Unja s-a născut în anul 1349, la Nijni-Novgorod, într-o familie evlavioasă. La vârsta de doisprezece ani, el i-a părăsit în ascuns pe părinţii săi şi a primit tunderea în monahism, la Mânăstirea Peşterilor Nijni-Novgorod, de la Sfântul Dionisie (26 iunie). Cu toată râvna sufletului său tineresc, el s-a dăruit nevoinţelor mântuirii. A rămas între fraţi, împlinind rânduiala extrem de aspră şi precisă monahală.

Părinţii Sfântului Macarie au aflat abia după trei ani, unde plecase. Tatăl său a mers la el şi l-a rugat pe fiul său, doar să iasă şi să-l vadă. Sfântul Macarie a vorbit cu tatăl său, printr-un zid, spunând că îl va vedea în viaţa viitoare. “Întinde-ţi cel puţin mâna”, a implorat tatăl. Fiul a împlinit această mică cerere şi tatăl, după ce a sărutat mâna fiului, s-a întors acasă.

Împovărat de faimă, umilul Macarie a pornit către malurile Râului Volga, iar aici a căutat ascetismul, în apropierea apelor Lacului Galben. Cu hotărâre fermă şi răbdare, el a înfrânt lucrarea vrăjmaşului mântuirii. Iubitorii de singurătate s-au adunat la Sfântul Macarie, iar în 1435 a întemeiat o mânăstire pentru ei, în numele Preasfintei Treimi.

Aici, de asemenea, a început să predice creştinismul, populaţiei ceremişe şi ciuvaşe din împrejurimi, botezând atât mahomedani cât şi păgâni, în lac – care şi-a şi primit numele de la Sfânt. Când tătarii din Kazan au distrus mânăstirea, în 1439, l-au luat pe Sfântul Macarie rob. Din respect faţă de evlavia şi iubirea sa milostivă, han-ul l-a eliberat pe Sfânt din robie, eliberând alţi aproape 400 de creştini odată cu el. În schimb, Sfântul Macarie a promis să nu mai vieţuiască lângă Lacul Galben.

Sfântul Macarie a îngropat pe cei ucişi, în mânăstirea lui, şi s-a dus la peste 200 km, la frontiera Galih. În timpul acestei mutări, toţi cei aflaţi pe drum au fost hrăniţi în mod minunat, prin rugăciunile Sfântului. După ce a ajuns în oraşul Unja, Sfântul Macarie a ridicat o cruce, la 15 km de oraş, şi a construit o chilie pe malul Lacului Unja. Aici a întemeiat o nouă mânăstire. În al cincilea an al vieţuirii sale lângă Lacul Unja, Sfântul Macarie s-a îmbolnăvit şi s-a mutat la Domnul, la vârsta de 95 de ani.

Încă din viaţă, Sfântul Macarie a primit un mare dar: a vindecat o fată oarbă şi un demonizat. După mutarea la Domnul a călugărului, mulţi au primit vindecare, la sfintele sale moaşte. Călugării au ridicat un lăcaş sfânt deasupra mormântului său şi au întemeiat o rânduială de obşte în mânăstire.

În 1522, tătarii au năvălit în Unja, vrând să distrugă racla din argint aflată în Mânăstirea lui Macarie, dar au rămas fără vedere. Panicaţi, au fugit. Mulţi dintre ei s-au înecat în Unja. În 1532, prin rugăciunile Sfântului Macarie, oraşul Solgalici a fost salvat din faţa tătarilor. Drept recunoştinţă, locuitorii au construit un paraclis, la Catedrală, în cinstea Sfântului. Mai mult de 50 de persoane s-au vindecat de neputinţe grave, prin rugăciunile Sfântului Macarie. Acestea au fost recunoscute de o comisie, formată de Patriarhul Filaret în 1619. Sfântul Macarie este cinstit pe 25 iulie.

*********
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /