Sfântul Cuvios Macarie Postitorul, stareţul Mânăstirii Hahuli – 21 decembrie

În a doua jumătate a secolului al X-lea, regele Davit Kuropalaţ a construit Biserica Hahuli din sudul Georgiei. El a întemeiat, de asemenea, Mânăstirea Hahuli, care în secolele următoare avea să devină centru de spiritualitate, ştiinţă şi educaţie. Astăzi, această mânăstire este situată pe teritoriul turcesc, dar harul nevoinţelor ascetice ale Părinţilor care s-au nevoit acolo în trecut umplu de speranţă poporul georgian, până în ziua de azi.

Mulţi Părinţi sfinţi şi minunaţi s-au nevoit în Mânăstirea Hahuli, inclusiv Sfântul Vasile, fiul regelui Bagrat al III-lea, fraţii Gheorghe şi Saba din Hahuli, Sfântul Ilarion din Tvali şi mulţi alţi asceţi cu chipul lui Dumnezeu, a căror neprihănire şi ale căror fapte duhovniceşti au fost ghidate de Sfântul stareţ Macarie.

Părintele Macarie a fost un mare ascet, dascăl şi înainte-văzător. Ucenici înţelepţi, bătrâni cu experienţă s-au adunat în jurul său, pentru sfaturi şi binecuvântări. Tânărul călugăr Gheorghe, mai târziu marele ascet Gheorghe din Muntele Sfânt, a ajuns la Sfântul Macarie, pentru a primi binecuvântare. Sfântul Macarie l-a numit, pe Gheorghe, fiu al său duhovnicesc.

Prin harul lui Dumnezeu, Sfântul Macarie şi-a împăcat responsabilităţile de stareţ al mânăstirii, cu marea nevoinţă duhovnicească a însingurării. El a câştigat titlul de “Postitor”, pentru nevoinţa sa aparte în post şi rugăciune. Se spune că acesta, ca stareţ al Mânăstirii Hahuli “a strălucit ca răsăritul soarelui şi a îndrumat lucrarea duhovnicească şi viaţa seculară a întregii regiuni Tao-Klarjeti”.

Sfântul Macarie s-a mutat la Domnul, în jurul anului 1034.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /