Sfântul Cuvios Lazăr din Murmansk

Sfântul Lazăr din Muromsk era grec, născut la Constantinopol. În oraşul său natal a devenit călugăr la Mânăstirea Muntele Înalt, sub cuviosul Atanasie Discotes, ctotiro al multor mânăstiri. Opt ani mai târziu, Lazăr se afla sub îndrumarea Episcopului Vasile al Cezareei. În anul 1343 Episcopul Vasile, care dorea să încurajeze Biserica Rusă, l-a trimis pe Sfântul Lazăr ca iconograf, împreună cu călugări şi cu daruri, la Sfântul Vasile, Arhiepiscopul Novgorodului (10 februarie, 4 octombrie, 3 iunie).

Sfântul Lazăr a făcut o copie a Icoanei Sofia din Novgorod, Înţelepciunea lui Dumnezeu (15 august), pentru Eparhia Cezareei şi a compilat un registru cu toate bisericile şi mânăstirile Novgorodului. Întâlnindu-se cu călugărul, Ierarhul de Novgorod s-a plecat la pământ înaintea oaspetelui şi l-a binecuvântat să rămână într-o mănăstire pe care o construia. Timp de zece ani, Sfântul Lazăr a slujit cu credincioşie Sfântului Vasile, iar în anul 1352, la mutarea la Domnului a sfântului arhipăstor, el “a îmbrăcat trupul sfânt în veşmintele pregătite şi a vărsat multe lacrimi”.

Anterior, Sfântul Lazăr primise scrisori care îl informau despre mutarea la Domnul şi a Episcopului Vasile din Cezareea. Îndurerat că a fost lipsit de îndrumătorii săi, Sfântul a început să aibă în vedere întoarcerea în ţara sa natală. Cu toate acestea, într-un vis, ierarhul de Novgorod l-a îndrumat “să meargă spre nord, spre mare, la Insula Mucha, pe Lacul Onega” (Muromsk Island, Lacul Onega). În scurt timp, întâiul său ghid, Episcopul Vasile din Cezarea, l-a îndrumat într-un vis să meargă în acelaşi loc şi să întemeieze o mânăstire. Cronicile spun că, la acea vreme, cei din Novgorod experimentau primele încercări de a transforma popoarele din regiunea de coastă a Mării Albe la creştinism.

Dar Sfântul Lazăr nu a reuşit să ajungă la această insulă din prima. Mult timp, proprietarul insulei, comerciantul novgorodean Ivan nu i-a permis. Călugărul s-a rugat cu putere la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi la Sfântul Ioan Înaintemergătorul şi s-a plâns la mormântul Sfântului Vasile; iar opoziţia proprietarului a fost îndepărtată. Sfântul Vasile îi apăruse aceluia în vis şi i-a cerut să dăruiească insula “prietenului nostru Lazăr”, astfel încât Maica lui Dumnezeu să fie cinstită acolo.

Sfântul Lazăr a sosit singur la locul binecuvântat. A ridicat o cruce, o colibă şi o capelă. Curând nativii lopari şi chitani care trăiau pe insulă au auzit despre el şi a suferit mult din cazua lor. I-au incendiat coliba şi stricau tot ce puteau. L-au bătut, l-au fugărit de pe insulă şi l-au urmărit pentru a-l ucide. Dar Dumnezeu şi Împărăteasa Cerului l-au păzit pe Sfânt.

Pe locul colibei arse, icoana Adormirii Maicii Domnului a apărut din nou Sfântului Lazăr, în mod minunat neatinsă de flăcări. Era acea icoană care îl binecuvântase când a devenit călugăr. De la ea a auzit o voce, spunându-i: “Oamenii necredincioşi vor deveni credincioşi şi vor fi o singură Biserică şi o turmă a lui Hristos. Întemeiază în acest loc o Biserică a Adormirii Maicii Domnului”.

Altă dată, Sfântul a văzut cum acest loc a fost binecuvântat de “O Femeie măreaţă, radiantă cu aură de aur şi bărbaţ strălucitori care se aplecau înaintea Ei. Curând, cel mai mare dintre lopari a venit la călugăr şi l-a rugat să vindece un prunc care nu vedea din naştere: “…atunci vom pleca de pe insulă, aşa cum au poruncit slujitorii tăi. Sfântul Lazăr a înţeles că fusese vorba despre îngeri, şi I-a mulţumit Domnului. El a vindecat copilul, rugându-se şi stropindu-l cu Apă Sfinţită. Apoi, cei care se opuseseră Sfântului au renunţat la insulă. Tatăl copilului vindecat a devenit mai târziu călugăr, iar toţi fiii săi au fost botezaţi.

Din acel moment, oamenii au început să vină la Sfânt, din locuri îndepărtate. El i-a botezat şi a tuns în monahism. Chiar şi concetăţenii săi au venit la el, de la Constantinopol, călugării sfinţi Eleazar, Eumenie şi Nazarie (4 iunie), viitorii întemeietori ai Mânăstirii Înaintemergătorului, din regiunea Oloneţk.

Vizitând Novgorodul, Sfântul Lazăr a primit de la Episcopul Moise (1352-1360) binecuvântarea pentru construirea unei mănăstiri, împreună cu un Antimis şi unele vase bisericeşti. O biserică a fost ridicată în cinstea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, prima în întreaga regiune de coastă; de asemenea, o biserică a Învierii lui Lazăr şi încă o biserică din lemn, a Sfântului Ioan Înaintemergătorul, alături de o trapeză.

Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului, din Muromsk, a fost construită şi întărită de stareţul său zelos, Sfântul Lazăr, până la o vârstă înaintată a acestuia.

Sfântul Lazăr s-a mutat la Domnul, pe 8 martie 1391, la vârsta de 105 ani. L-au îngropat într-o capelă de lângă Biserica Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Viaţa Sfântului Lazăr a fost scrisă de bătrânul Teodosie, întocmai după istorisirile călugărului însuşi.