Sfântul Cuvios Isidor cel Nebun pentru Hristos, Făcătorul de Minuni din Rostov

Sfântul Isidor Tverdislov, Mereu Cuvântătorul, cel Nebun pentru Hristos, Făcătorul de Minuni din Rostov s-a născut în Germania, din părinţi bogaţi. Din tinereţe, el a dus “o viaţă nepătată şi era milostiv”. Părăsindu-şi casa părintească şi “căutând Împărăţia lui Dumnezeu”, Sfântul Isidor şi-a împărţit averea săracilor. Luând calea pribegiei, el a vizitat multe ţinuturi şi oraşe.

A crescut sub catolicism, şi nu se ştie de unde a primit sfânta Credinţă Ortodoxă. În cele din urmă, a ajuns în Rusia şi a decis să vieţuiască la Rostov. Aici, Sfântul Isidor, “în mizerie, zăpadă, ploaie şi frig” şi “îndurând multă umilire”, s-a aşezat într-o colibă şubredă din lemn, pe care el însuşi a făcut-o. A ales vieţuirea de Nebun pentru Hristos, pe care Sfântul Pavel o descrie în Întâia sa Epistolă către Corinteni (4: 10-13):

“Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste!

Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim, şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre.

Ocărâţi fiind, binecuvântăm.

Prigoniţi fiind, răbdăm.

Huliţi fiind, ne rugăm.

Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi.”

Sfântul Isidor şi-a petrecut timpul în rugăciune neîncetată, fără să-şi permită mult somn sau odihnă. “Stătea întreaga noapte în priveghere şi laude”, închinându-şi trupul “veşniciei lui Dumnezeu”.

Ziua, Sfântul făcea turul oraşului, apărând ca Nebun pentru Hristos. “Asemenea lui Iov, în răbdarea lui”, Sfântul Isidor, încă din viaţă, a fost “un înger pământesc şi om ceresc”, “un suflet plin de milă, cu gândire curată şi inimă trează, cu credinţă fermă şi dragoste adevărată, nefăţarnică”. În timpul vieţii sale, a primit darul facerii de minuni.

Este cunoscută salvarea minunată a unui negustor, din marea zbuciumată. Acesta se afla pe mare, împreună cu însoţitorii lui, când marea devenise extrem de agitată şi pasagerii hotărâră să tragă la sorţi − pentru a afla din pricina căror păcate le era ameninţată distrugerea corabiei. Când sorţii au căzut asupra negustorului − acesta, asemenea lui Iona – a fost aruncat în mare.

Agăţat de o scândură şi fără vreo speranţă de salvare, negustorul l-a văzut dintr-o dată pe Sfântul Isidor mergând pe apă ca pe uscat. Printr-o minune, Sfântul Isidor din Rostov l-a readus pe acesta, înapoi, în corabie, dând slavă lui Dumnezeu. Ulterior, întâlnindu-se întâmplător pe străzile Rostovului, Sfântul Isidor din Rostov i-a interzis negustorului să povestească despre această minune, îndemnându-l, în schimb, să aducă mulţumirea cuvenită doar Dumnezeului Cel Sfânt.

Se mai aminteşte, de asemenea, cum Sfântul Isidor din Rostov a ajuns la curtea Prinţului Rostovului, chiar când acesta îl avea ca oaspete pe Arhiepiscopul locului. La rugămintea sa de a i se da puţină apă de băut, Sfântul Isidor a fost izgonit fără milă, de unul dintre paznici. În acest timp, toţi cei care stăteau înăuntru la masă, au constatat cu uimire că vasele care tocmai fuseseră umplute cu apă se goliseră pe neaşteptate. Când Prinţul a aflat ce se întâmplase cu puţin timp înainte în faţa porţilor reşedinţei sale, a ordonat să fie pedepsit cel vinovat şi a trimis soldaţii să-l caute pe Sfânt, pentru a-l ruga să revină la curte.

La scurt timp, Sfântul Isidor din Rostov a reapărut la curţile regale, cu o Prescură în mână, pe care i-a întins-o Arhiepiscopului, cu cuvintele: „Preasfinţia Voastră, luaţi aceasta Prescură pe care tocmai am primit-o de la Sfântul Mitropolit al Kievului, în Catedrala Sofia“. În acest moment, sub privirile celor de faţă, vasele s-au umplut din nou cu apă, confirmându-se astfel că spusele Sfântului fuseseră adevărate şi că acesta, precum Proorocul Avacum sau Sfântul Apostol Filip, într-adevăr fusese dus de către un înger al Domnului, pe nori, la Kiev, şi de acolo adus înapoi la Rostov.

De asemenea, Sfântul Isidor a fost binecuvântat de Dumnezeu cu darul înainte-vederii. Astfel, el a apărut odată în mijlocul petrecerilor organizate cu ocazia cununiei Prinţului Sava Obolenschi cu Prinţesa Daria Gluceovskaia, şi i-a întins Prinţului ce era abia căsătorit o coroană împletită din flori de câmp, spunându-i acestea: “Aici vei avea, Prinţe, curând, şi Mitra Arhierească“. Nimeni nu a acordat, pe moment, însemnătate celor spuse. Însă, după câteva luni, tânăra prinţesă a murit pe neaşteptate, şi ca urmare, Prinţul Obolenschi, neconsolat, s-a retras din lume şi a devenit călugăr în Mânăstirea Feropontov. Mai târziu, i-a fost acordată onoarea de a fi numit Episcop şi şi-a încheiat viaţa pământească fiind Arhiepiscop de Rostov (+1489), cu numele de Ioasaf.

Sfântul Isidor s-a mutat la Domnul în anul 1474. Despre trecerea la cele veşnice s-a aflat abia când, trecând pe lângă coliba lui, cineva a sesizat un miros frumos. Pe locul înmormântării sale, în oraşul Rostov, a fost construită Biserica Înălţării Domnului, în care sfintele sale moaşte se odihnesc, făcând până astăzi minuni.

Sfântul Isidor este numit “Tverdislov” [“Mereu Cuvântătorul”] deoarece el vorbea necontenit. [Titlul de “Tverdislov” pare a fi întâlnit doar în cazul acestui sfânt, fiind unic, dedicat special Sfântului Isidor al Rostovului. Această relatare suplimentară despre el apare în Nastolnaia Kniga, din anul 1900, a lui Bulgakov]. Sfântul Isidor de Rostov este cinstit pe 14 mai, anual. Câteva dintre datele de mai sus le-am cules răsfoind arhive ale Parohiei germane Constantin şi Elena, din Berlin.

/ Slava lui Dumnezeu – alcătuire, traduceri şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /