Sfântul Cuvios Irodion, stareţ al Iloezerk

Sfântul Irodion de la Lacul Ilie şi Novgorod a fost ucenic al Sfântului Cornel din Komel (cinstit pe 19 mai, mutat la Domnul în anul 1537). După mutarea la Domnul a duhovnicului său, s-a stabilit la Lacul Ilie, la 20 de kilometri de Lacul Alb, iar acolo, pe o peninsulă, şi-a construit o chilie şi a înfiinţat o biserică în cinstea Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, marcând începutul Mânăstirii Ozadsk de la Lacul Ilie.

Călugărul postea aspru, petrecându-şi nopţile în rugăciune şi primind, în fiecare sâmbătă, Sfânta Împărtăşanie. S-a mutat la Domnul ca schimonah, pe 28 septembrie 1541, fiind îngropat în paraclisul pe care l-a construit.

Prima icoană a Sfântului Irodion a fost pictată după ce a apărut înaintea unui om numit Sofonie. Sofonie, necredincios fiind, şi-a înfipt toiagul în mormântul lui Irodion, fapt pentru care a orbit pe loc, însă după rugăciuni înaintea Sfântului, şi-a recuperat vederea.

Cu binecuvântarea Mitropolitului Nicon, după aceea ajuns Patriarh, o scurtă parte din Viaţa lui Irodion a fost scrisă de Arhimandritul Mitrofan, de la Mânăstirea Lacul Alb, care în 1653 a fost martor al unei minuni înfăptuite la Sfintele Moaşte ale Sfântului Irodion. Apoi, a fost înfiinţată o dată de cinstire specială anuală a Sfântului, pentru ziua de 28 octombrie. Pe locul Paraclisului Sfântului Irodion, a fost înălţată o biserică în cinstea Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, împreună cu un paraclis închinat Sfântului Irodion de la Lacul Ilie.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /