Sfântul Cuvios Ioan Mult-Pătimitorul, din Peşterile Apropiate ale Kievului

Sfântul Ioan cel Mult-Pătimitor, cinstit pe 18 iulie, a fost un ascet al Lavrei Peşterilor din Kiev, îndurând multe necazuri de dragul fecioriei.

Ascetul, din vremea tinereţii sale, a suferit mult, chinuit de pofta trupească, şi nimic nu-l putea elibera de ea, nici foamea, nici setea şi nici lanţurile grele. La un moment dat, a intrat într-o peşteră unde se odihneau sfintele moaşte ale Sfântului Antonie al Kievului, iar el s-a rugat cu ardoare Sfântului Părinte. După o zi şi o noapte, mult-pătimitorul Ioan a auzit o voce: “Ioane! Trebuie ca tu să devii zăvorât, pentru a slăbi necazul prin tăcere şi izolare, iar Domnul te va ajuta, pentru rugăciunile Sfinţilor Săi monahi”. Sfântul s-a stabilit în peşteră, din acel moment, şi abia după treizeci de ani a înfrânt patimile trupeşti.

Hotărât şi neîndurător cu sine, a purtat lupta prin care călugărul se îndreaptă spre biruinţă. Uneori, dorinţa îl făcea să renunţe la izolare, dar cu atât mai mult el îşi înmulţea nevoinţele.

Luptătorul Sfânt al lui Hristos a săpat o groapă şi, la începutul Postului Mare, a coborât în ea şi s-a acoperit până la umeri cu pământ. El a petrecut întregul post în această poziţie, dar focul vechii sale patimi nu l-a lăsat. Vrăjmaşul mântuirii a adus asupra sa chinuri, dorind să-l alunge din peşteră: un şarpe înfricoşător, suflând foc şi scântei, a încercat să-l înghită pe Sfânt. Timp de câteva zile, aceste rele au continuat.

În noaptea Învierii lui Hristos, şarpele prinsese capul călugărului între fălcile sale. Atunci, Sfântul Ioan a strigat din adâncul inimii sale: “Doamne Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu! De ce m-ai uitat? Ai milă de mine, Iubitorule de oameni; izbăveşte-mă de nelegiuitul meu păcat, ca să nu fiu prins în mrejele celui rău. Izbăveşte-mă din gura vrăjmaşului meu: trimite un fulger luminos şi îndepărtează-l.

Dintr-o dată, un fulger a strălucit, iar şarpele a dispărut. O lumină dumnezeiască strălucea deasupra ascetului, auzindu-se o voce: “Ioane! Aici este ajutorul tău. Fii atent, de acum încolo, ca să nu ţi se întâmple ceva şi mai rău şi să nu suferi în vremea ce va veni”.

Sfântul s-a plecat şi a spus: “Doamne! De ce m-ai lăsat atât de mult timp să mă chinui?”. “Te-am încercat după puterea îndurării tale”, a sunat răspunsul. “Ţi-am adus ispită, ca să fii curăţit ca aurul. Slujitorilor puternici, stăpânul le dă munca cea grea, iar sarcinile uşoare revin celor neputincioşi şi slabi. Aşa încât, roagă-te de cel îngropat aici (Sfântul Moise Maghiarul), să îţî ajute în această luptă, căci a făcut fapte mai mari decât Iosif cel Drept”(31 martie). Călugărul a plecat la Domnul în anul 1160, dobândind har împotriva puternicilor patimi. Sfintele sale moaşte se odihnesc în Peşterile Sfântului Antonie.

La Sfântul Ioan, credincioşi fac rugăciuni în special pentru eliberarea de necurata patimă trupească.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /