Sfântul Cuvios Ioan Georgianul, din Muntele Athos

Sfântul Ioan a fost fiu de nobil, pe vremea domniei regelui Davit Kuropalates.

Pentru dragostea lui faţă de Hristos, el şi-a părăsit familia pe care şi-o întemeiase, şi lumea, pentru a fi tuns călugăr. După ce a informat Curtea Regală despre decizia sa, Sfântul Ioan a primit binecuvântare de la părintele său duhovnicesc, să călătorească în Grecia, unde s-a stabilit la o mânăstire de pe Muntele Olimp.

În acea perioadă, ca „semn de prietenie”, împăratul bizantin înapoiase ţinuturile georgiene, pe care le cucerise, Regelui Davit Kuropalates, dar ca „semn de devotament”, el a cerut ca toţi copiii nobilimii să fie trimişi drept chezăşie. Printre cei trimişi în Bizanţ, s-a numărat şi fiul Sfântului Ioan, Eftimie. Sfântul Ioan l-a rugat pe împăratul bizantin să-i elibereze fiul, iar când Eftimie a fost eliberat în cele din urmă, Ioan l-a luat înapoi cu el, mergând la Mânăstirea Sfântului Atanasie Atonitul (Marea Lavră).

Tot atunci, faimosul comandant militar georgian, Tornike Eristavi, a venit în vizită la Sfântul Ioan. Tornike a fost curând înscris în rândul călugărilor, primind noul nume de Ioan (ca Sfânt, este cinstit cu numele de Ioan Tornike), stabilindu-se şi el în Mânăstirea Sfântului Atanasie Atonitul.

Curând, credincioşii georgieni au început să se adune la Mânăstirea Sfântului Atanasie, iar Ioan s-a retras din mânăstire într-un loc mai ascuns, unde şi-a construit o chilie şi o biserică în cinstea Sfântului Ioan Teologul. Alte două biserici au fost, mai târziu, construite în aceeaşi zonă, în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi a Sfântului Ioan Botezătorul. Astfel, a fost înfiinţată cunoscuta Mânăstire Iviron a Muntelui Athos, cu Sfântul Ioan ca prim stareţ al ei.

După mutarea la Domnul a prietenului său credincios şi tovarăş – Sfântul Ioan-Tornike – devenise dificil pentru Sfântul Ioan să continue să se nevoiască pe Muntele Sfânt. El şi câţiva dintre ucenicii săi planificaseră să părăsească Athos-ul, dar până la urmă au rămas, la insistenţa împăratului bizantin.

Ioan s-a îmbolnăvit curând de gută şi a căzut la pat, pentru câţiva ani. Înainte de mutarea lui la Domnul, l-a chemat pe fiul său, Eftimie, i-a mărturisit păcatele şi l-a numit stareţ al Mânăstirii Iviron. El i-a spus fiului său că Sfântul Gheorghe (mai târziu numit „Ziditorul”) ar trebui să-i urmeze ca stareţ, după care i-a binecuvântat pe toţi fraţii şi „a adormit în rândul celor drepţi, în braţele fiului său”. Este cinstit în ziua de 12 iulie.

Sfântul Eftimie a îmbrăcat în veşmânt de mare preţ sfintele moaşte ale tatălui său, ridicând mai târziu o biserică în cinstea Sfinţilor Arhangheli, deasupra mormântului acestuia.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/