Sfântul Cuvios Gavriil Georgianul, din Muntele Athos

Sfântul Gavriil a fost călugăr al Mânăstirii Iviron de pe Muntele Athos. Vara, se retrăgea pe stâncile inaccesibile, iar iarna se întoarcea la mânăstire şi respecta o rânduială strictă de tăcere. Îmbrăcat în haină de păr aspru şi nemâncând nimic altceva decât rădăcini şi ierburi, Sfântul Gavriil a fost cu adevărat un „om ceresc şi înger pământesc”.

Odată, la amurg, călugării mânăstirii aveau să vadă un stâlp de lumină strălucind pe mare. Vederea a durat câteva zile şi, în sfârşit, călugării din fiecare mânăstire de pe Sfântul Munte s-au adunat şi au coborât împreună la mare.

Ei au văzut o Icoană a Maicii lui Dumnezeu strălucind minunat şi plutind în poziţie verticală pe suprafaţa apei. Părinţii au lăsat o barcă la apă, cu speranţa să aducă la mal Icoana, dar de fiecare dată când barca lor se apropia de Icoană, aceasta se îndepărta şi mai mult pe mare.

În cele din urmă, călugării s-au rugat, cerând lui Dumnezeu să le arate voia Sa, iar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a apărut într-o revelaţie dumnezeiască, zicându-le că doar călugărul Gavriil era demn să aducă Icoana a cărui chip ieşea din mare. În acelaşi timp, ea a apărut înaintea lui Gavriil temătorul de Dumnezeu şi i-a spus: „Intră în mare şi mergi pe valuri, cu credinţă, şi voi revărsa dragostea şi mila mea asupra tuturor călugărilor acestei mânăstiri”.

Bătrânii din Muntele Athos au aflat chilia de pe stâncă a pustnicului Gavriil, nu departe de Mânăstirea Iviron. L-au adus pe Gavriil cu ei, coborând la mare, cu cântări şi tămâieri. Gavriil a intrat în apă şi, mergând pe valuri ca pe uscat, s-a apropiat de Icoană. În acelaşi timp, Sfânta Icoană se apropia de el. Luând la piept Icoana Sfântă, Gavriil a mers înapoi pe valuri şi a adus Icoana, în siguranţă, la ţărm.

Sfântul Gavriil s-a mutat cu pace la Domnul, pe Muntele Athos, fiind cinstit în ziua de 12 iulie, anual.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/