Sfântul Elie (Elius) a trăit în secolul al IV-lea. El a fost trimis la mânăstire, de pe când era copil. Acolo a fost crescut în evlavie, cumpătare şi curăţie.
Când a crescut, a mers în pustia Egiptului. unde prin nevoinţele sale ascetice a ajuns la o trăire duhovnicească înaltă. A fost înzestrat cu darul înainte vederii, cunoscând toate gândurile şi trăirile monahilor cu care discuta.
Marea credinţă, simplitatea sufletească şi smerenia profundă au făcut ca Sfântul Elie să fie ascultat de animalele sălbatice. Odată, Sfântul era ostenit, cărând către mânăstire o sarcină grea. S-a rugat şi a chemat un măgar sălbatic, care să-i care povara. Măgarul a purtat cu blândeţe sarcina, după care a fost eliberat să se întoarcă în pustie. Altă dată, când Sfântul Elie a fost nevoit să traverseze un râu, fără a avea o luntre, a chemat un crocodil din apă şi a trecut pe celălalt ţărm, stând pe spatele aceluia.
Unul dintre ucenicii tineri ai mânăstirii, pe care Sfântul Elie îl cerceta, i-a cerut să-l ducă în deşertul îndepărtat. Sfântul Elie l-a avertizat despre marea nevoinţă, încercările şi ispitele prin care, în mod inevitabil, trec toţi pustnicii, dar întrucât ucenicul a insistat în cererea sa, l-a dus. În prima noapte, ucenicul, înspăimântat de vedenii înfricoşătoare, a alergat la Sfântul Elie. Călugărul l-a mângâiat şi l-a liniştit, poruncindu-i să se întoarcă la locul său. Făcând semnul Sfintei Cruci peste peşteră, călugărul i-a spus tânărului pustnic să nu se teamă, pentru că nu va mai fi deranjat de acele apariţii. Încrezându-se în cuvântul Sfântului, ucenicul a decis să rămână în singurătate şi, mai târziu, avea să ajungă la o asemenea desăvârşire, încât el, asemenea învăţătorului său, Elie, primea mâncare de la un înger.
Sfântul Elie a intrat cu pace în lăcaşurile cereşti, ajuns la o vârstă înaintată, fiind cinstit pe 14 iulie.
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
