Sfântul Cuvios Corneliu din Pereiaslav

Sfântul Corneliu din Pereiaslav, în lume Conon, a fost fiul unui comerciant din Riazan. Încă din tinereţe şi-a părăsit casa părintească, vieţuind cinci ani ca ucenic al bătrânului Pavel în pustia Luchianov, lângă Pereiaslav. După aceea, tânărul ascet s-a mutat la Mânăstirea Pereiaslav a Sfinţilor Boris şi Gleb de pe Nisipuri [Pescah]. Conon mergea cu nerăbdare la biserică şi împlinea, fără a ce opune, tot ce i se poruncea.

Sfântul ucenic nu se aşeza să mănânce în trapeză cu fraţii, ci se mulţumea cu orice rămânea, primind mâncare doar de trei ori pe săptămână. După cinci ani, a primit tunsura monahală, cu numele Corneliu. Din acel moment, nimeni nu l-a mai văzut pe călugăr dormind pe un pat. Câţiva dintre fraţi chiar îl batjocoreau pe Sfântul Corneliu, ca fiind nechibzuit, dar el îndura tăcut insultele şi îşi sporea nevoinţele. După ce a cerut permisiunea egumenului de a trăi ca pustnic, s-a retras în propria sa chilie, construită separat, şi a practicat neîntrerupt ascetismul, în post şi rugăciune.

Odată, fraţii l-au găsit abia mai fiind în viaţă, iar chilia îi era închisă şi din interior. Trei luni, Sfântul Corneliu a zăcut bolnav, neputând lua decât apă şi zemuri. Călugărul, după ce şi-a revenit şi a fost convins de egumen, a rămas să vieţuiască împreună cu fraţii. Sfântul Corneliu era paracliser, slujea la trapeză şi, de asemenea, trudea în grădină. Ca o binecuvântare a lucrărilor Sfântului, merele crescute în grădina mănăstirii, pe care le împărţea cu drag vizitatorilor, erau extraordinare.

Trupul Sfântului Corneliu slăbise,ca urmare a postului aspru, dar el nu înceta să trudească. Cu propriile mâini, a construit o fântână pentru fraţi. Timp de treizeci de ani, Sfântul Corneliu a vieţuit în linişte completă, fiind considerat de fraţi drept surd şi mut. Înainte de mutarea lui la Domnul, din 22 iulie 1693, Sfântul Corneliu şi-a făcut mărturisirea la preotul mânăstirii, Părintele Varlaam, primind Sfintele Taine.

El a fost înmormântat în capelă. Cu nouă ani mai târziu, în timpul construirii unei noi biserici, sfintele sale moaşte au fost găsite neputrezite. În anul 1705, Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului (28 octombrie), a rămas scris că vedea sfintele moaşte ale Sfântului Corneliu, aflate în noua biserică, într-un loc retras. Sfântul Episcop a compus chiar şi un Tropar şi un Condac în cinstea Sfântului.

*********
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/