Sfântul Cuvios Avramie Făcătorul de Minuni, Arhimandrit din Smolensk

Sfântul Avramie din Smolensk, predicator al pocăinţei şi temerii de Judecată, s-a născut la mijlocul secolului al XII-lea, în Smolensk, din părinţi bogaţi, care avuseseră douăsprezece fiice înaintea lui, rugându-l pe Dumnezeu, pentru un fiu.

Din copilărie, a crescut în frica lui Dumnezeu, aflându-se adesea în biserică şi având ocazia să citească din cărţi. Părinţii sperau ca singurul lor lor fiu să se căsătorească şi să ducă mai departe neamul lor ilustru, dar el a căutat o viaţă diferită. După moartea părinţilor săi, vânzând toată averea lui, pentru mânăstiri, biserici şi pentru cei lipsiţi, Sfântul mergea prin cetate, în zdrenţe, cerând lui Dumnezeu să-i arate calea către mântuire.

A fost tuns monah, în Mânăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, aflată la peste 5 Km depărtare de Smolensk, în Săliştea. După ce a trecut prin diverse ascultări, călugărul s-a preocupat cu râvnă de copierea cărţilor, strângând bogăţii duhovniceşti din ele. Prinţul de Smolensk, Rostislavici (+1170) deschisese o şcoală în oraş, în care se învăţa nu numai în slavonă, ci şi din cărţile greceşti şi latine. Prinţul însuşi avea o mare colecţie de cărţi, pe care le-a folosit şi Sfântul Avramie. Mai mult de 30 de ani s-a nevoit în mânăstire, iar în anul 1198, stareţul l-a convins să primească demnitatea preoţească. În fiecare zi oficia Dumnezeiasca Liturghie şi împlinea ascultarea de cleric, nu numai între fraţi, ci şi pentru laici.

Curând, călugărul a devenit cunoscut pretutindeni. Acest lucru a stârnit invidia fraţilor şi, apoi, a stareţului, iar cu cinci ani mai târziu, călugărul a fost obligat să se transfere în Mânăstirea Înălţarea Sfintei Cruci, din Smolensk. Cu darurile credincioşilor, el a împodobit catedrala săracă a mânăstirii, cu icoane şi veşminte şi suporţi de lumânări. El însuşi a pictat două icoane pe teme de care era cel mai preocupat. Pe una a descris teama de Judecată, iar pe cealaltă suferinţa încercărilor vieţii. Slăbit, de trudirea grea şi multă, în veşmântul preoţesc ascetul aducea cu Sfântul Vasile cel Mare, la vedere. Sfântul era strict, atât faţă de sine, cât şi faţă de fiii săi duhovniceşti. El predica în mod constant în biserică şi celor care veneau la el în chilie, discutând cu bogaţi şi săraci, deopotrivă.

Notorietăţi ale oraşului şî clerici i-au cerut Episcopului Ignatie să-l judece pe călugăr, acuzându-l de seducerea femeilor şi de ispitirea fiilor duhovniceşti. Dar şi mai teribile au fost acuzaţiile de erezie şi de citirea de cărţi interzise. Pentru aceasta, ei au propus ca ascetul să fie înecat sau aruncat în foc. La procesul deschis de către Prinţ şi Episcop, Sfântul a răspuns tuturor acuzaţiilor false. În ciuda acestui fapt, ei i-au interzis să mai slujească drept preot şi l-au trimis în fosta sa mânăstire, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

O secetă teribilă a avut loc, ca urmare a mâniei lui Dumnezeu asupra sentinţei nedrepte şi, abia atunci când Episcopul i-a cerut iertare Sfântului Avramie, permiţându-i să slujească şi să predice, ploaia a căzut din nou peste Smolensk.

Episcopul Sfânt Ignatie a construit o nouă mănăstire, în cinstea Aşezării Veşmântului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, punând-o sub îndrumarea Sfântului Avramie, şi el însuşi s-a stabilit în ea, pensionându-se din eparhie, din cauza vârstei. Mulţi au dorit să intre sub îndrumarea Sfântului Avramie, dar îi examina foarte atent şi numai cu cercetare mare, aşa încât în mânăstirea sa erau doar şaptesprezece fraţi. Sfântul Avramie, după mutarea la Domnul a Sfântului Ignatie, după ce devenise prietenul său duhovnicesc, le-a cerut fraţilor, mai mult decât înainte, să se gândească la moarte şi să se roage zi şi noapte, ca să nu fie condamnaţi la Judecata lui Dumnezeu.

Sfântul Avramie s-a mutat la Domnul, după anul 1224, după ce a petrecut 50 de ani în monahism. Deja la sfârşitul secolului al XIII-lea, o slujbă a fost compilată pentru el, împreună cu ucenicul său, Sfântul Efrem. Invazia teribilă mongolo-tătară, văzută ca mânia lui Dumnezeu pentru păcatele naţiunii, nu numai că nu a înăbuşit amintirea Sfântului Avramie de Smolensk, dar mai degrabă a fost o reamintire a chemării sale la pocăinţă şi la amintirea Judecăţii de Apoi. Sfântul Avramie este cinstit pe 21 august.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /