Sfântul Cuvios Arsenie, stareţ din Komel, Vologda

Sfântul Arsenie din Komel s-a născut la Moscova şi a descins dintr-o familie nobilă, Saharusov. În tinereţea sa a fost tuns călugăr în Mânăstirea Preasfânta Treime – Serghiev şi s-a ocupat, acolo, cu copierea cărţilor. Există o Evanghelie pe care a copiat-o în anul 1506. În anii 1525-1527, călugărul era stareţ al Mânăstirii Preasfânta Treime – Serghiev. Adesea, se retrăgea în Mânăstirea izolată Măcriş. Marele Prinţ Vasile al IV-lea (1505-1533), făcând o vizită la mănăstire în acel moment, a fost surprins să vadă egumenul unei mănăstiri prospere, în haine vechi acoperite cu petice. Fraţii au explicat că Sfântul Arsenie îşi dorea călătoriile în pustie.

Plecând împreună cu însoţitorul său de chilie, în pădurea Komel, situată la peste 50 Km. de Vologda, Sfântul Arsenie a făcut o cruce mare de lemn, iar cu această cruce pe umeri, a umblat prin pădure, pentru a alege un loc pentru o viitoare mânăstire. Ajungând la un loc mlăştinos, călugărul s-a împiedicat, sub greutatea crucii, şi a căzut. O rază de lumină cerească a strălucit, în acel moment, deasupra ascetului, convingându-l să-şi întemeieze mânăstirea pe acel loc. A înfipt crucea şi a construit prima chilie.

Localnicii au mers acolo pentru a vâna animale sălbatice şi l-au ucis pe ucenicul Sfântului Arsenie. El însuşi a fost forţat să se retragă în Pădurea Şelegod. Câţiva călugări s-au adunat, curând, la noua sa mănăstire şi, ulterior, fugarii de teama unui atac tătar asupra populaţiei din jur s-au stabilit şi ei acolo. Sfântul Arsenie, căutând tăcerea, dorea să vieţuiască într-un loc şi mai liniştit.

În anul 1530, Marele Prinţ Vasile i-a dat o bucată de pământ în Pădurea Komel, la Râul Cohtişa. Călugărul a început să cureţe pădurea, împreună cu ucenicul său Gherasim. Prin rugăciune, Sfântul îmblânzea fiarele sălbatice. Când şi alţi călugări s-au adunat în jurul său, a construit o biserică în cinstea Sfântului Acoperământ al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Vizitând Mânăstirea Şelegod, călugărul i-a pregătit pe ţăranii care se stabiliseră în zona mânăstirii. El le-a cerut să ţină sărbătorile şi duminicile. Odată, când un ţăran a început să lucreze într-o zi de sărbătoare, un vânt s-a iscat brusc şi i-a împrăştiat toţi snopii.

Petrecându-şi viaţa în post, rugăciune şi muncă permanentă, Sfântul Arsenie s-a mutat la Domnul, pe 24 august 1550. Viaţa lui a fost scrisă imediat după aceasta, dar a ars într-un incendiu iscat în Mânăstirea Komel, în 1596. În formă scurtă, s-a refăcut după manuscrisele care au supravieţuit şi s-a îmbogăţit cu minunile, de către un călugăr, pe nume Ioan, din mânăstire.

La o sută de ani după mutarea la Domnul a Sfântului, stareţul Ioasaf a construit o biserică din piatră, în mânăstire, cu hramul amintit mai sus. Paraclisul din partea stângă a bisericii a fost închinat Sfântului Serghie de Radonej, iar paraclisul din partea dreaptă, Sfântului Arsenie din Komel.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /