Sfântul Cuvios Arsenie din Latros – 13 decembrie

Sfântul Arsenie din Latros, fiu de părinţi bogaţi, iluştri şi evlavioşi, s-a născut la Constantinopol. El a fost făcut patrician şi general în armata romană din districtul Cibyrra. Odată, când călătorea pe mare cu soldaţii săi, a izbucnit o furtună şi vasele s-au scufundat. Dintre toţi soldaţii, numai Sfântul Arsenie a fost salvat. După aceasta, el a devenit călugăr şi şi-a muncit trupul prin post, privegheri şi greutăţi.

Mai târziu, a ajuns într-un oarecare loc pe Muntele Lattros, în Asia Mică. Acolo a ucis o viperă otrăvitoare, cu rugăciunea sa şi cu semnul sfintei cruci, apoi s-a aşezat în Mânăstirea Kelliboria din apropiere, pe partea de nord a muntelui, unde a fost ales stareţ. Din mânăstire, Sfântul Arsenie a mers într-o peşteră, unde a îndepărtat fiarele sălbatice prin rugăciune. Fraţii mânăstirii l-au rugat să se întoarcă la ei. El a revenit, dar nu a vieţuit cu ceilalţi călugări. A trăit singur într-o chilie mică, iar şase zile din săptămână nu mânca nimic, nici nu vorbea cu cineva.

În cele din urmă, Sfântul Arsenie a ajuns la o asemenea desăvârşire, încât era hrănit de un înger. El a primit, de asemenea, harul de a face minuni. Putea să transforme apa sărată, cu toiagul său, în apă dulce. După ce a făcut multe alte minuni, el le-a lăsat fraţilor săi ultimele îndrumări.

Povăţuindu-i să stea departe de toate grijile şi zădărniciile lumeşti, Sfântul Arsenie şi-a dat sufletul lui Dumnezeu. Sfântul a continuat să facă minuni chiar şi după mutarea sa la Domnul.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /