publicat în: Alte Vieţi de Sfinţi

Sfântul Cuvios Antonie din Peşterile Kievului

Sfântul Antonie al Peşterilor din Kiev s-a născut în anul 983, la Liubeh, nu departe de Cernigov, din botez fiind numit Antipa. Având frică de Dumnezeu din tinereţe, el şi-a dorit să fie îmbrăcat în schima monahală. Când a ajuns la vârsta maturităţii, a rătăcit până când a ajuns pe Muntele Athos, arzând de dorinţa de a urma faptele sfinţilor nevoitori de acolo. Acolo, a primit tunsura monahală, iar tânărul călugăr plăcea lui Dumnezeu, în fiecare aspect al nevoinţelor sale duhovniceşti, pe calea virtuţii. El a excelat, în mod deosebit, în umilinţă şi ascultare, astfel încât toţi călugării se bucurau să-i vadă viaţa sfântă.

Stareţul a văzut, în Sfântul Antonie, un mare ascet şi, inspirat de Dumnezeu, el l-a trimis înapoi în ţara sa natală, spunând: “Antonie, e timpul să călăuzeşti pe alţii în sfinţenie. Întoarce-te în ţinutul tău rusesc şi fii exemplu altora. Fie ca binecuvântarea Muntelui Sfânt să fie cu tine”.

Întorcându-se în ţinutul său rusesc, Antonie a început să viziteze mânăstirile din Kiev, dar nicăieri nu descoperea acea viaţă strictă care îl atrăsese la Muntele Athos.

Prin lucrarea lui Dumnezeu, Antonie a ajuns pe dealurile Kievului, spre malurile Râului Nipru. Zona împădurită din apropierea Satului Beresovo i-a reamintit de iubitul său Athos. Acolo, a găsit o peşteră care fusese săpată de preotul Ilarion, care mai târziu devenea Mitropolit de Kiev (21 octombrie). Plăcându-i locul, Antonie s-a rugat cu lacrimi: “Doamne, revarsă binecuvântarea Muntelui Athos peste acest loc şi întăreşte-mă să rămân aici”. A început să se nevoiască în rugăciune, post, privegheri şi muncă fizică. În fiecare zi, sau la fiecare trei zile, mânca doar pâine uscată şi puţină apă. Uneori, nu mânca timp de o săptămână. Oamenii au început să vină la ascet, pentru binecuvântare şi sfatul său, iar unii au decis să rămână cu Sfântul.

Printre primii ucenici ai lui Antonie, s-a numărat Sfântul Nicon (23 martie), care l-a tuns pe Sfântul Teodosie al Peşterilor (3 mai) în mânăstire, în anul 1032.

Viaţa plină de virtuţi a Sfântului Antonie a luminat ţara rusească, prin frumuseţea monahismului. Sfântul Antonie a primit, cu bucurie, pe cei ce îşî doreau viaţa monahală. După ce îi pregătea cum să-L urmeze pe Hristos, îi cerea Sfântului Nicon să-i tundă. Când s-au strâns doisprezece ucenici în jurul Sfântului Antonie, fraţii au săpat o peşteră mare şi au construit o biserică şi chilii, pentru călugării de acolo.

După ce l-a numit stareţ pe Varlaam, pentru a-i călăuzi pe fraţi, Sfântul Antonie s-a retras din mânăstire. El a săpat o nouă peşteră pentru sine, apoi s-a ascuns în ea. Iar călugării au început să se aşeze în jurul lui. După aceea, Sfântul a construit o mică biserică din lemn, în cinstea Adormirii Maicii Domnului, mai sus de Peşterile Îndepărtate.

La insistenţa domnitorului Iziaslav, stareţul Varlaam s-a retras la Mânăstirea Dimitriev. Cu binecuvântarea Sfântului Antonie şi cu acordul general al fraţilor, Teodosie cel blând şi smerit a fost ales stareţ. La acel moment, numărul fraţilor ajunsese deja la o sută de bărbaţi. Marele Prinţ al Kievului, Iziaslav (+ 1078), le-a dat călugărilor dealul pe care au fost construite biserica şi chiliile mari, cu o palisadă în jur. Astfel, a fost înfiinţată renumita Mânăstire a Peşterilor. Descriind acest lucru, cronicarul remarca faptul că, deşi multe mânăstiri au fost construite de împăraţi şi nobili, ele nu se pot compara cu cele construite cu rugăciuni şi cu lacrimi sfinte şi prin postire şi priveghere. Deşi Sfântul Antonie nu avea aur, a construit o mânăstire care a devenit întâiul centru duhovnicesc al Rusiei.

Pentru sfinţenia vieţii sale, Dumnezeu l-a preaslăvit pe Sfântul Antonie, cu darurile înainte vederii şi facerii de minuni. Un exemplu al acestui lucru este minunea ce a avut loc în timpul construirii bisericii mari a Peşterilor. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Însăşi, a stat în faţa lui şi a Sfântului Teodosie, în Biserica Vlaherne din Constantinopol, unde au fost purtaţi în mod minunat, fără a-şi părăsi propria mânăstire. De fapt, doi îngeri au apărut, în Constantinopol, în chipul lor (a se vedea 3 mai, la cinstirea Icoanei Peşterilor din Kiev a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu). După ce au primit aur de la Maica lui Dumnezeu, Sfinţii au însărcinat arhitecţi pricepuţi, veniţi din Constantinopol în ţara rusă la porunca Reginei Cerului, pentru a construi Biserica Mânăstirii Peşterilor. În timpul acestei apariţii, Maica lui Dumnezeu a prezis şi apropiata mutare la Domnul a Sfântului Antonie, care a avut loc la 10 iulie 1073.

Prin rânduială divină, Sfintele Moaşte ale Sfântului Antonie au rămas ascunse. Sfântul Antonie al Peşterilor din Kiev mai este cinstit, în mod aparte, în ziua de 2 septembrie.

*********
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /