Sfântul Cuvios AndreI Rublev, iconarul

Sfântul Andrei Rublev, cel mai mare iconar al Rusiei, s-a născut lângă Moscova, cândva între anii 1360 şi 1370. De pe când era încă foarte tânăr, s-a dus la Mânăstirea Sfânta Treime şi a fost profund impresionat de Sfântul Serghie de Radonej (25 septembrie).

După moartea Sfântului Serghie în 1392, Sfântul Nicon (17 noiembrie) l-a succedat pe acesta din urmă ca stareţ. Sfântul Andrei a devenit ucenic în mânăstire, sub Sfântul Nicon. Uneori, înainte de 1405, se muta la Mânăstirea Spaso a Sfântului Andronic (13 iunie), cu binecuvântarea Sfântului Nicon. Acolo, Sfântul Andrei a primit tunsura monahală şi a fost învăţat arta zugrăvirii icoanelor, de către Teofan Grecul şi călugărul Daniel, prieten al Sfântului Andrei şi împreună-ascet.

Sfântul Andrei este menţionat pentru prima dată în cronici, în 1405, când el, Teofan şi Prohor au pictat Catedrala Bunei Vestiri. Următorul său proiect important, în care s-a angajat cu călugărul Daniel, a fost acela de a picta frescele în Catedrala Adormirea Maicii Domnului, din Vladimir, în 1408.

Sfântul Nicon de Radonej le-a cerut, Sfântului Andrei şi lui Daniel, să picteze noua biserică din Mânăstirea reconstruită a Preasfintei Treimi, care fusese distrusă de tătari în 1408. În acel moment, Sfântul Andrei a pictat cea mai faimoasă icoană: Preasfânta Treime (de fapt, Ospăţul oferit de Avraam).

Sfântul Andrei a adormit întru Domnul, între 1427-1430, şi a fost îngropat în Mânăstirea Sfântului Andronic. Este cinstit, anual, pe 4 iulie. Avea peste şaptezeci de ani în momentul mutării sale la Domnul. Călugărul Daniel, care a trecut la cele veşnice înaintea Sfântului Andrei, îi apăruse în faţă prietenului său, îndemnându-l să i se alăture în veşnica binecuvântare.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/