Sfântul Cuvios Anatolie al II-lea al Optinei

Sfântul Anatolie cel Tânăr (Alexandru Potapov, cu numele din lume) şi-a dorit călugăria încă din tinereţea sa. Mama lui nu i-at dat binecuvântarea pentru aceasta, aşa încât a intrat în Mânăstirea Optina abia după moartea ei.

Anatolie a vieţuit în schit mulţi ani, ca însoţitor de chilie al Sfântului Ambrozie (10 octombrie). După mutarea la Domnul a acestuia din urmă, Părintele Anatolie era văzut drept duhovnic înţelept al mânăstirii, chiar dacă era încă diacon.

Sfântul Anatolie primea cu dragoste pe toată lumea şi, întotdeauna, mulţime de vizitatori se afla în chilia sa. Dormea foarte puţin, deoarece oamenii nu-i părăseau chilia până târziu, în noapte.

Cuviosul era întotdeauna foarte bun şi gata să ajute pe oricine venea la el cu probleme sau necazuri. Într-o zi, a fost vizitat de un bărbat, a cărui familie nu avea acoperiş deasupra capului, fiind săracă. Nimeni nu reuşise să-i ajute, aşa încât acela se apucase de băutură. Apoi, s-a decis chiar să-şi părăsească soţia şi copiii, căutând de lucru la Moscova. Cumva, a luat hotărârea ca, mai întâi, să treacă totuşi pe la Optina şi să vorbească, despre asta, cu Părintele Anatolie.

Binecuvântându-l pe om, Sfântul Anatolie l-a atins uşor pe cap. Atunci, omul a mărturisit că îşi dorea moartea. Întrebat, de cuvios, omul şi-a depănat întreaga istorie. Părintele Anatolie a ascultat cu răbdare, l-a binecuvântat din nou şi i-a spus că avea să se mute într-o casă nouă, în trei zile. Aceasta s-a şi întâmplat, cu adevărat, iar întreaga viaţă a omului s-a schimbat.

La începutul anilor 1920, Sfântul Anatolie a fost batjocorit şi chinuit de soldaţii Armatei Roşii. El a suferit multe chinuri, dar a continuat să primească vizitatori. Urma să fie arestat pe 22 iulie 1922, dar a cerut un timp de pregătire.

Soldaţii au venit în dimineaţa următoare şi l-au întrebat pe însoţitorul chiliei bătrânului, dacă era pregătit. Părintele Varnava i-a invitat înăuntru, aceştia găsindu-l pe Părintele Anatolie aşezat în sicriul său. Domnul îl luase la El în acea noapte, pentru a-l cruţa de ceea ce avea să urmeze.

Patriarhia Moscovei a autorizat venerarea locală a Bătrânilor Optinei, pe 13 iunie 1996. Lucrarea de aflare a Sfintelor Moaşte ale Sfinţilor Leonid, Macarie, Ilarie, Ambrozie, Anatolie I, Varsanufie şi Anatolie al II-lea începea pe 7 iulie 1998 şi avea să se încheie în următoarea zi. Cu toate acestea, din cauza sărbătorilor bisericeşti (Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul şi altele) asociate datelor reale ale aflării sfintelor moaşte, Patriarhul Alexei al II-lea a desemnat data de 10 iulie, ca dată pentru cinstirea acestui eveniment. Sfintele Moaşte ale bătrânilor sfinţi se odihnesc, acum, în noua Biserică închinată Icoanei Vladimir a Maicii lui Dumnezeu.

Bătrânii Optinei au fost canonizaţi de Patriarhia Moscovei, pentru venerare universală, pe 7 august 2000. Sfântul Cuvios Anatolie al II-lea al Optinei este cinstit aparte pe 30 iulie.

*********
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /