Sfântul Ciprian de Ustiug

Sfântul Ciprian de Ustiug a fost un deţinător bogat de proprietăţi, dar întorcându-se de la vanităţile acestei lumi, el a primit schima îngerească, odată cu numele de Ciprian, la Mânăstirea Preasfânta Treime, din Gledeno.

Localnicii oraşului nou înfiinţat Ustiug i-au cerut Sfântului Ciprian să construiască o mânăstire undeva în apropierea oraşului. Sfântul Ciprian a mers în jurul oraşului şi a luat aminte la modul în care acela arăta, apoi a ales un loc lângă lacurile mici de lângă cascadele Ostroj, începând să construiască o chilie.

Până în anul 1212 el întemeiase mânăstirea, în cinstea Intrării în Biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, şi o biserică închinată Arhanghelului Mihail, conducătorul principal al Oştirilor Cereşti. Locuitorii Ustiug-ului, văzând evlavia Sfântului ascet, i-au adus toate cele de trebuinţă, cu care să le construiască mânăstirea, iar mulţi au venit să ducă o viaţa ascetică alături de Sfântul Ciprian, care i-a primit pe toţi, cu bucurie şi cu dragoste.

Sfânta mânăstire a crescut, iar după Cronicile Ustiug-ului, Sfântul Ciprian “a fost ales stareţal sfintei mânăstiri şi păstor al turmei lui Hristos, dar din umilinţă, el nu a fost de acord să fie hirotonit în taina sfintei preoţii”. Pe patul său se afla o piatră, pe care obişnuia să-şi plece capul când se odihnea. În timpul rugăciunilor de noapte, ascetul o ţinea în mâinile sale, pentru a-şi păstra trezvia şi a se putea ruga neîncetat.

Sfântul Ciprian s-a mutat la Domnul, pe 29 septembrie 1276, iar trupul său a fost îngropat în mânăstirea pe care a întemeiat-o. Mai târziu, o biserică a fost construită, peste Sfintele sale Moaşte, fiind închinată Sărbătorii Înjumătăţirii Praznicului Cincizecimii, care mai avea, de asemenea, un paraclis în cinstea Sfântului Ciprian din Cartagina (cinstit pe 31 august).

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /