Sfântul Ciaran (Chieran) de Clonmacnoise

Sfântul Ciaran (Kieran), care a fost descris ca o lampă care a strălucit cu lumina cunoaşterii, s-a născut în anul 512, crescând în Connacht, Irlanda. Tatăl său era constructor de caleşti. A fost unul dintre cei opt copii ai părinţilor săi, dintre care cel puţin doi aveau să îmbrăţişese viaţa evlavioasă.

Sfântul Ciaran avea o afinitate specială pentru animale şi chiar avusese o vulpe, care îl însoţea peste tot. Sfântul şi-a părăsit de mic casa, luând cu sine o vacă, pentru a putea plăti pentru a se întreţine. A mers să studieze cu Sfântul Finnian de Clonard (12 decembrie) şi a devenit unul dintre cei doisprezece apostoli ai Irlandei”. Câţiva dintre ceilalţi sunt Sfântul Columb de Iona (9 iunie), Ninid (Ninie) de Erne (16 ianuarie) şi Brendan călătorul (16 mai).

Într-o zi, pe când învăţăceii cercetau Evanghelia Sfântului Matei, Sfântul Ninid a intrat în clasă, fără a avea la sine o carte. El i-a cerut lui Ciaran să i-o împrumute pe a sa, ceea ce s-a şi întâmplat. Aşa încât, când Finian i-a ascultat pe eleviii din acea clasă, Cioran ştia doar prima jumătate a Evangheliei. Ceilalţi elevi au râs şi l-au numit “Ciaran Jumate-Matei”. Sfântul Finian a spus: “Nu Ciaran Jumate-Matei, ci Ciaran Jumate-Irlanda, căci el va avea jumătate din ţară şi ceilalţi vor avea cealaltă jumătate”.

După ce a petrecut ceva timp în Clonard, Ciaran a vizitat mai multe mânăstiri, inclusiv pe cea a Sfântului Enda (21 martie) dinspre Aran, unde a fost hirotonit la treapta Sfintei Preoţii. A părăsit locul, în urma unei viziuni pe care Sfântul Enda i-a interpretat-o. Apoi, s-a îndreptat către Insula Scattery, pentru a cerceta sub Sfântul Senan (8 martie). Mai târziu, a mers să-şi viziteze fraţii săi, Luachaill şi Odhran, care aveau o fundaţie, într-un loc numit Isel. Milostivirea lui Ciaran era într-atât de mare, încât fraţii săi l-au rugat să plece. Ei i-au zis: “Frate, lasă-ne, pentru că nu putem trăi în acelaşi loc cu tine şi să ne mai şi hrănim şi să avem grijă de fraţii noştri pentru Dumnezeu, din cauza dărniciei tale fără măsură”.

Sfântul Ciaran i-a lăsat şi a pornit, cu cărţile sale puse într-o desagă. Aşa a întâlnit un cerb şi i-a pus, aceluia, în cârcă, desaga sa. A mers în urma animalului, până când a ajuns la Lough Ree, vizavi de Insula Hare, unde a întemeiat o mânăstire. Lăsându-l pe fratele său Donnan (7 ianuarie) drept stareţ, a mers să vieţuiască în pustie.

Cu nouă alţi însoţitori, Sfântul Ciaran a întemeiat o altă mânăstire, la Clonmacnoise, pe malul Râului Shannon. Peste şapte luni, el s-a îmbolnăvit şi a cerut să fie scos afară, pe câmp. A privit în sus, către ceruri, zicând despre cale, că este abruptă şi dificilă. A plecat către Domnul, la vârsta de treizeci şi trei de ani.

ClonMacnoise era veche de 1 000 de ani, când avea să fie desfiinţată de către Henry al VIII-lea. Mănăstirea a fost distrusă de armatele reformatoare, în 1552, dar ruinele au ramas până azi impresionante. Există acolo o catedrală, şapte alte biserici, trei cruci înalte şi două resturi de turnuri rotunde. Se spune că cincizeci de regi sunt îngropaţi aici, cu stareţul şi călugării mânăstirii.

Toiagul Sfântului Ciaran s-a păstrat până în prezent. Sfântul este cinstit în mod deosebit pe 9 septembrie, anual.