publicat în: Vieţi de Sfinţi

Sfântul Chiril, Episcop de Turov

Sfântul Chiril, Episcopul oraşului Turov, s-a născut din părinţi bogaţi, în anii treizeci ai secolului al XII-lea, în oraşul Turov, la Râul Pripeat.

Din primii ani, Sfântul Chiril citea cu sârg Cărţile Sfinte şi ajunsese la o înţelegere profundă a acestora. A studiat nu numai în limba rusă, ci şi în limba greacă. Când a ajuns la maturitate, Sfântul Chiril şi-a refuzat moştenirea şi a fost tuns în Mânăstirea Sfinţii Boris şi Gleb din Turov. El s-a nevoit mult cu post şi rugăciune şi îi învăţa pe călugări să se supună stareţului. Un călugăr care nu este ascultător faţă de stareţ nu îşi împlineşte jurământul şi, prin urmare, nu poate să se mântuiască.

Trei scrieri ale Sfântului Chiril, despre viaţa monahală, au supravieţuit, una dintre ele, “O povestire despre Clerul în Negru, după Vechea şi Noua Lege”, pare a fi din perioada în care se afla în mănăstire. După un timp, Sfântul Chiril a trăit pe un stâlp, unde şi-a sporit ascetismul şi a meditat la Sfânta Scriptură. Mulţi veneau la el pentru sfat în viaţa duhovnicească.

Sfinţenia vieţii Sfântului Chiril şi luminarea profundă au ajuns cunoscute multora, aşa încât a fost ales Episcop de Turov. În 1169, Sfântul Chiril a participat la un Sinod împotriva Episcopului Teodor, care ocupase Catedrala Vladimir-Suzdal şi căuta să se despartă de Mitropolia de la Kiev. Sfântul Chiril a denunţat erezia lui Teodor şi a înaintat multe scrisori către Sfântul Prinţ Andrei Bogoliubschi (4 iulie), în care îi dădea indicaţii şi îl îndruma în descoperirea cauzei tulburărilor bisericeşti din Regiunea Rostovului.

Datorită iubirii sale de singurătate, Sfântul Chiril a renunţat la Scaun (din 1182, Episcopul Lavrentie este menţionat ca Episcop de Turov) şi s-a dedicat pe deplin scrierilor duhovniceşti. El a compus un discurs asupra ciclului anual al Sărbătorilor Domnului, dar nu s-a păstrat în întregime. Lucrările Sfântului Chiril merită un loc alăturea lucrărilor Sfinţilor Părinţi, în biblioteci.

Cea mai completă colecţie de lucrări a Sfântului Chiril din Turov, publicată de Episcopul Evghenie din Turov în 1880, include:

– Predica în Duminica Floriilor, după Sfânta Evanghelie

– Predica de Sfintele Paşti, în Ziua Luminată a Învierii lui Hristos, după Profeţi

– Predica la Duminica de după Paşti, la Noua Înviere, despre Artos [pâinea binecuvântată de Paşti] şi despre Toma şi atingerea Domnului

– Predică la Pogorârea de pe Cruce a lui Hristos şi despre Femeile Mironosiţe, după Sfânta Evanghelie, şi laudă lui Iosif, în A Treia Duminică după Paşti

– Predică la Vindecarea Paraliticului, de la Facere şi din Sfânta Evanghelie, în A Patra Duminică după Paşti

– Predică despre Vindecarea Orbului şi vrăjmăşia evreilor, după Sfânta Evanghelie, în A Patra Duminică după Paşti

– Predică la Înălţarea Domnului, în joia celei de-A Şasea Săptămâni după Paşti, de la Profeţi, şi ridicarea neamului lui Adam din iad.

– Predică, la Cei 318 Sfinţi Părinţi, din Cărţile Sfinte, despre Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi laudă Părinţilor Sfântului Sinod de la Nicea, la Duminica de dinaintea Cincizecimii

– Parabolă despre Orb şi Olog

– Parabolă despre sufletul omenesc, despre trup, şi despre călcarea Poruncilor lui Dumnezeu, învierea trupului omenesc şi despre Judecata viitoare şi chin

– Istorisire despre Clerul în Negru, după Vechiul Testament şi Noul Testament

– Stareţului Vasile: o parabolă despre Clerul în Alb şi monahism, suflet şi pocăinţă

– Scrisoarea unui oarecare Bătrân Cuvios către Binecuvântatul Arhimandrit în schimă Vasile

– Patru Rugăciuni de Duminică (după Utrenie, Ceasuri şi două după Vecernie)

– Patru Rugăciuni pentru Luni

– Patru Rugăciuni pentru Marţi

– Cinci Rugăciuni pentru Miercuri (după Utrenie, Ceasuri, şi trei după Vecernie)

– Trei Rugăciuni pentru Joi (după Utrenie, Ceasuri, Vecernie)

– Patru Rugăciuni pentru Vineri (după Utrenie, Ceasuri şi două după Vecernie)

– Şase Rugăciuni pentru Sâmbătă (două după Utrenie, una după Ceasuri şi trei după Vecernie)

– Canon şi Paraclis.

– Mărturisirea şi aducerea-aminte.

Mai târziu, a fost descoperită şi “Predica despre iluminarea în Domnul nostru Iisus Hristos”. Sfântul a compus, de asemenea, un “Canon Mare de Pocăinţă către Domnul, pe capitole alfabetice”. Ca teolog, Sfântul Chiril a crezut că sarcina sa era aceea de a discerne sensul adevărat şi ascuns al diferitelor texte ale Sfintei Scripturi.

Sfântul Chiril s-a mutat la Domnul, pe 28 aprilie 1183. Contemporanii lui îl priveau ca pe un Gură de Aur al Rusiei. Sfântul, cu umilinţă, scria despre sine însuşi: “Nu sunt un secerător, dar adun spice de grâu; nu sunt un artist în probleme literare”.

El a fost întotdeauna conştient de slujirea ierarhică sublimă la care Hristos l-a chemat: “Dacă ar fi după mine, aţi putea să nu veniţi la biserică, dar să vă propovăduiesc Cuvântul lui Dumnezeu. Sa vă citesc adevărul despre Hristos. Să vă arăt Cuvintele lui Dumnezeu, mai fine decât aurul sau alte pietre, mai dulci decât fagurele de miere, însă v-aţi lipsi de ele dacă n-aţi veni la biserică”.

(Cu ajutorul lui Dumnezeu, adaptare şi traducere Lăcaşuri Ortodoxe)