Sfântul Canid cel Preacuvios

În ziua de 10 iunie, se face pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Canid.

Acesta trăia pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel mare, fiind fiu al lui Teodot şi al Teofanei, care aveau locuinţa în latura capadocienilor, cucernici aflându-se ei şi iubitori de Dumnezeu.

Se spune că maica acestuia, în vremea ce-l avea în pântece, se înfrâna de la tot felul de bucate grase, iar el după ce a fost născut nu primea a suge din stânga de la piept. Iar dacă maică-sa, cândva, s-ar fi lăcomit la hrană mai îndestulată, el nici din dreapta nu se atingea.

După ce a fost botezat şi trecând anii copilăriei, a lăsat toate şi s-a dus la munte, şi închizându-se într-o mică peşteră, petrecea în rugăciune şi în postire, căci doar o dată în săptămână gusta puţine verdeţuri crude şi nesărate, petrecând în acest fel şaptezeci şi trei de ani.

Deci, fiindcă locul era foarte bântuit de ape, şi peştera se afla înconjurată de multă umezeală, i s-au stricat cu totul perii capului şi ai bărbii. Şi, aşa, în multă vreme răbdând fericitul, s-a mutat către Domnul.