Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, din cei 70

Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca era originar din Antiohia siriană, un tovarăş al Sfântului Apostol Pavel (Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel 1: 24, Epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel 4: 10-11), şi doctor iscusit în artele medicinei greceşti. Auzind despre Hristos, Luca a ajuns în Palestina şi a primit cuvântul mântuitor de la Domnul Însuşi. Ca unul dintre cei şaptezeci de Apostoli, Sfântul Luca a fost trimis de Domnul, împreună cu ceilalţi, pentru a predica Împărăţia Cerurilor chiar în timpul vieţii pământeşti a Mântuitorului (Sfânta Evanghelie după Luca 10: 1-3). După înviere, Domnul Iisus Hristos le-a apărut Sfinţilor Luca şi Cleopa, pe drumul spre Emaus.

Sfântul Apostol Luca îl însoţeşte pe Sfântul Apostol Pavel, în cea de-a doua călătorie misionară, din acel moment devenind de nedespărţit. Când tovarăşii lui Pavel l-au părăsit, mai puţin Tihic pe care îl trimisese în misiune, doar Luca mai rămăsese să-l ajute în lucrarea sa (Epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel 4: 9-12)

“Sileşte-te să vii curând la mine, că Dimas, iubind veacul de acum, m-a lăsat şi s-a dus la Tesalonic, Crescent în Galatia, Tit în Dalmaţia; numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu şi adu-l cu tine, căci îmi este de folos în slujire. Pe Tihic l-am trimis la Efes”.

După moartea mucenicească a Apostolilor Petru şi Pavel, Sfântul Luca a părăsit Roma, pentru a predica în Ahaia, Libia, Egipt şi Tebaida. El şi-a încheiat viaţa, suferind martiriul în oraşul Teba.

Sfântului Apostol Luca i se atribuie pictarea primelor icoane ale Maicii lui Dumnezeu. “Fie ca Harul Celui Care S-a născut din mine şi mila mea să fie cu aceste icoane”, a spus Preacurata Fecioară, văzând icoanele. Sfântul Luca a pictat, de asemenea, icoane ale Apostolilor Petru şi Pavel. Evanghelia Sfântului Luca a fost scrisă în anii 62-63 la Roma, sub îndrumarea Apostolului Pavel.

În versetele de început (1: 1-3), Sfântul Luca prezintă chiar şi scopul muncii sale.

“Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului, am găsit şi eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ţi le scriu pe rând, ca să te încredinţezi despre temenicia învăţăturii pe care ai primit-o.”

El propune înregistrarea, în ordine cronologică, a tot ceea ce era cunoscut de creştini, despre Iisus Hristos şi învăţăturile Sale. Făcând acest lucru, el a oferit o bază istorică mai fermă pentru învăţătura creştină.

A cercetat cu atenţie faptele şi a pus în valoare mai mult tradiţia orală a Bisericii şi ceea ce îi spusese Preacurata Fecioară (Sfânta Evanghelie după Luca 2:

19. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. (…)

51. Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte.

În Evanghelia Sfântului Luca, mesajul mântuirii, dat de Domnul Iisus Hristos, şi propovăduirea Evangheliei au o importanţă primordială.

Sfântul Luca a scris, de asemenea, faptele sfinte ale Apostolilor din Roma, în jurul anului 62-63. Cartea Faptelor Apostolilor, care este o continuare a celor patru Evanghelii, vorbeşte despre faptele şi roadele Sfinţilor Apostoli după Înălţarea Mântuitorului. În centrul naraţiunii se află Sinodul Sfinţilor Apostoli de la Ierusalim, din anul 51, un eveniment bisericesc de mare importanţă, care a dus la separarea creştinismului de iudaism şi la răspândirea sa prin fiecare în lume (Faptele Sfinţilor Apostoli 15: 6-29). Accentul teologic al Cărţii se pune pe venirea Duhului Sfânt, care va călăuzi Biserica “la tot adevărul” (Sfânta Evanghelie după Ioan 16:13) până la A Doua Venire a lui Hristos.

Sfintele Moaşte ale Sfântului Luca au fost luate din Constantinopol şi duse în Padova, Italia, la un moment dat în istorie. Se poate ca acest lucru să se fi întâmplat pe vremea Cruciadei din 1204. În 1992, Mitropolitul Ieronim a cerut Rpiscopului romano-catolic din Teba o parte din Sfintele Moaşte ale Sfântului Luca, pentru mormântul gol al Sfântului, din Catedrala Ortodoxă din Teba (Thebes).

Episcopul romano-catolic Antonio Matiazzo de Padova, observând că pelerinii ortodocşi veneau la Padova pentru a venera Sfintele Moaşte, în timp ce mulţi catolici nici nu ştiau măcar că există şi că acelea ar fi, a numit un comitet pentru cercetarea Sfintelor Moaşte din Padova şi a capului Sfântului Luca, din Catedrala catolică cu hramul Sfântului Vico, din Praga.

S-a demonstrat că Sfintele Moaşte aparţineau unui bărbat în vârstă, cu o constituţie puternică. În 2001, un dinte descoperit în raclă a fost găsit că se potrivea ADN-ului sirienilor care locuiau în apropierea ţinutului Antiohiei, datând din perioada anilor 72-416 după Hristos. Capul din Praga se potrivea perfect Sfintelor Moaşte din zona gâtului. Dintele găsit în racla din Padova a fost, de asemenea, cercetat şi descoperit ca potrivindu-se cu maxilarul.

Episcopul Mattiazzo a trimis o părticică din Sfintele Moaşte (una din coaste), Mitropolitului Ieronim, care să fie venerată la mormântul original al Sfântului Luca, din Catedrala Ortodoxă din Thebes.

Sfântul Luca mai este, de asemenea, cinstit pe 18 octombrie.

(Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere Lăcaşuri Ortodoxe)