Sfântul Apolonie (Apollo) din Tebaida Egiptului

Sfântul Cuvios Apolonie a fost fiu de părinţi evlavioşi, numiţi Aisi şi Amani. El a avut un frate mai mare, călugăr, care a murit înainte ca Apolonie să se nască, dar care i s-a arătat în vis. Potrivit altor surse, părinţii lui nu au mai avut alţi copii înainte de naşterea lui Apolonie.

La vârsta de cincisprezece ani, Sfântul Apolonie s-a retras în deşertul Tebaidei (în Egiptul inferior), împreună cu ruda sa, Abib. După paisprezece ani de viaţă în singurătate, Sfântul Apolonie a avut o revelaţie divină. O voce îi zicea: “Apolonie, prin mâinile tale, vei distruge înţelepciunea înţelepţilor din Egipt şi vei da la o parte cunoştinţele lor, care nu sunt adevărată cunoaştere. De asemenea, vei răsturna pe cei care sunt vestiţi ca înţelepţi ai lui Babel (Babilonul Egiptului) şi toate slujbele lor către cel rău (idolatrie). Acum, mergi repede în deşert, în regiunea care se află în apropierea locuinţelor oamenilor. Acolo, tu vei da naştere, pentru Mine, unui popor sfânt, care va fi înălţat prin faptele sale bune.

Curând el a devenit cunoscut pentru mulţimea minunilor pe care le făcea. A călăuzit mulţi călugări; şi i-a îndrumat, sporind prin sfaturile sale duhovniceşti.

În timpul domniei lui Iulian Apostatul, Dumnezeu a poruncit Sfântului să meargă în deşertul din apropiere. Într-un loc aproape de Hermopolis, a întemeiat o mânăstire, în care aproximativ cinci sute de călugări s-au adunat în viitor. Fraţii mânăstirii se împărtăşeau dimineaţa cu Sfintele Taine, iar după-amiaza studiau Sfintele Scripturi. Abia după apusul soarelui gustau puţină mâncare şi apoi plecau în singurătate în pustiu, “în întunericul nopţii, dedicându-se contemplării lui Dumnezeu şi Cuvântului Său Sfânt”, în timp ce unii călugări rămâneau în mânăstire.

Călugării mâncau doar o dată pe zi. Sfântul Apolonie îi condamna pe cei care aderau la formele mai aspre de vietuire – care nu-şi tăiau părul şi purtau lanţuri – ca ei să nu se mândrească. În acelaşi timp, Sfântul Apolonie însuşi era mai strict în postire, mânca fierturi în zilele de duminică, iar în celelalte zile mâncat doar plante sălbatice.

La un moment dat, unul dintre călugări a fost recrutat forţat pentru serviciul militar şi fusese reţinut în închisoare pentru refuz. Sfântul Apolonie şi alţi călugări l-au vizitat în închisoare. L-au mângâiat şi l-au sfătuit să rămână statornic în credinţă. Când a auzit centurionul despre acest lucru, s-a înfuriat tare şi i-a închis înclusiv pe Apolonie şi pe tovarăşii lui, postând mulţi gardieni. Cu toate acestea, un înger al Domnului a apărut la miezul nopţii, pentru a deschide uşile închisorii, iar călugării au fost eliberaţi.

În apropierea mănăstirii, erau zece aşezări păgâne. Sfântul Apolonie fusese odată martor al unui ritual păgân: preoţii idolilor, însoţiţi de mulţime, purtaseră un idol în jurul satelor. Prin rugăciunile Sfântului, idolatrii au fost opriţi şi nu au mai putut continua procesiunea. După aflarea cauzei incidentului, mulţi dintre ei l-au urmat pe Apolonie, iar idolul a fost distrus. După această minune, mulţi păgâni au devenit creştini, iar unii dintre ei au rămas chiar în mânăstire. Curând, aproape ca nu mai rămăseseră păgâni, în vecinătatea mănăstirii.

Când au apărut conflicte între două sate din apropierea mânăstirii, Sfântul Apoloniw a reuşit să convertească un hoţ (care fusese instigatorul discuţiilor) la Hristos, iar astfel pacea a fost restaurată.

Altă dată, Sfântul Apolonie a reuşit să împiedice vărsarea de sânge între satele creştine şi cele păgâne, pedepsind pe liderul păgânilor, cu moarte teribilă. Când o foamete apăruse în Tebaida, Sfântul Apolonie a dat alimente locuitorilor.

Sfântul Apolonie s-a mutat la Domnul, cu pace, în jurul anului 395, la o vârstă foarte avansată.

O mare parte din informaţiile despre Sfântul Apolonie au fost înregistrate în capitolul 9 din Istoria Sfântului Ieronim, a călugărilor din Egipt. Autorul l-a vizitat pe Apolonie, cu puţin timp înainte de mutarea la Domnul, împreună cu tovarăşii săi. Au stat în mănăstirea lui aproape o săptămână.

Sozomen oferă, de asemenea, câteva detalii despre Sfântul Apolonie, în cartea VI, capitolul 29 al Istoriei Bisericii, citând pe Timotei, Primatul Bisericii Alexandriei, ca sursă pentru ceea ce ştim despre rânduiala personală a Sfântului Apolonie, precum şi despre “faptele dumnezeieşti şi minunate”.

Biserica Coptă a păstrat, de asemenea, o mărturie veche despre Sfântul Apolonie, într-o descriere a călătoriei lui Abba Pavel de la Antino prin mânăstirile Egiptului şi într-o altă scriere a unui Sinaxar iacobit (în arabă). Acest Sinaxar, în data corespunzând zilei de 30 ianuarie, aminteste pe Sfântul Apolonie “întocmai cu îngerii”. Biserica Coptă îl cinsteşte pe Sfântul Apolonie pe 22 octombrie.