Sfântul Antonie, Mitropolitul de Scondidi şi Sfântul Iacov, stareţ de Scondidi – 13 octombrie

Sfântul Antonie de Scondidi (Chqondidi) s-a născut în familia lui Otia Dadiani, prinţ de Egrisi (în prezent, Samegrelo). Mama lui Antonie, Gulkan, a fost fiica domnitorului Soşita al III-lea de Racha. Au fost şase copii în familie: cinci băieţi şi o fată. Sora lui Antonie, Mariam, mai târziu s-a căsătorit cu Regele Solomon cel Mare de Imereti.

Copiii au primit educaţia lor primară de la mama lor, care i-a crescut în credinţa creştină. Credinţa ei vibrantă şi nevoinţa sa în virtuţi au fost un exemplu pentru toţi cei care i se aflau în preajmă. După moartea tatălui său, tânărul Antonie a fost crescut de fratele lui mai mare, Katsia. Familia lui l-a pregătit pe Antonie pentru o carieră diplomatică şi, prin urmare, a acordat o atenţie deosebită studiului său în filosofie, literatură, fundamentele poeziei şi ale artei şi limbi străine (în special turca şi persana).

De la începutul secolului al XVII-lea, conducătorii Egrisiei au numit doar rudele proprii în eparhia de Scondidi. Nicolae, unul dintre fraţii mai în vârstă ai lui Antonie, a fost pregătit pentru episcopie, dar era prea ataşat lumii, încât să se poată angaja la jugul greu al ascetismului. Tânărul Antonie, însă, zelos după viaţa monahală, curând, a fost tuns monah.

Noul călugăr Antonie, simţind nedesăvârşirea pregătirii sale duhovniceşti, le-a cerut călugărilor Mânăstirii Martvili din Egrisi să-l ajute în sporirea cunoştinţelor. Un grup de misionari francezi a ajuns să-l pregătească în fundamentele filosofiei, lucru foarte la modă în Europa la acel moment. Antonie, cu toate acestea, a recunoscut că tutorii săi străini aduceau atingere doctrinei ortodoxe, prin otrava ereziei. Odată, în timpul unei mese, Antonie s-a întors către unul dintre francezi şi l-a întrebat: “Poţi să verşi vin în această ceaşcă plină de apă şi să nu se amestece el cu apa?”.

Preotul catolic a răspuns că era imposibil, iar Antonie i-a zis: “După cum este imposibil să torni apa şi vinul într-un singur vas şi să le păstrezi neamestecate, tot aşa este imposibil să nu alterezi doctrina ortodoxă, cu erezia!”. Din acea zi, Antonie s-a despărţit de misionarii francezi.

Setea de învăţare nu l-a lăsat pe tânărul călugăr să se odihnească. Pentru a-şi aprofunda cunoştinţele, Sfântul Antonie a călătorit în Tbilisi, la Curtea Regelui Erekle al II-lea. Soţia regelui, Regina Darejan, era verişoara lui Antonie – copil al unchiului său, Katsia Dadiani.

În 1761, Sfântul Antonie a fost făcut Episcop de Tsageri (în Svaneti de Jos). Curând, a devenit vestit pentru predicile sale elocvente, care l-au inspirat chiar şi pe însuşi Patriarhul Georgiei.

Obosit de post, chipul Sfântului Antonie a început să se asemene unui înger. Conform dispoziţiilor sale, era pregătită o masă zilnică pentru cei săraci, la reşedinţa din Scondidi. Fiecare Episcop de Scondidi, de după aceea, a continuat această practică.

În secolul al XVIII-lea, mulţi domni feudali din Georgia de Vest (în special din Egri) au început să comercializeze sclavi, pentru profit. Episcopul Antonie s-a opus cu îndrăzneală acestei activităţi imorale, iar în anii 1792-1794 a convocat o serie de sinoade bisericeşti, pentru a condamna în mod public pe comercianţii de sclavi.

În 1788, Antonie a aprobat acordarea de terenuri întinse mânăstirilor din Martvili, Nakharebou şi Sairmei. El a convins şi de scutorea de impozite pentru aceste terenuri.

În 1789, Antonie, ajuns Mitropolit, a părăsit Scondidi, pentru Mânăstirea Nakharebu, pe care a construit-o. A împodobit mânăstirea, cu obiecte sacre, icoane vechi şi terenuri. Acolo şi-a petrecut restul zilelor sale.

Sfântul Antonie din Scondidi s-a mutat la Domnul, în 1815, la o vârstă foarte înaintată şi a fost îngropat în Mânăstirea Nakharebu.

Fiul duhovnicesc al Sfântului Antonie, prieten devotat şi ajutător, Ieromonahul Iacov, a vieţuit, de asemenea, ca sfânt în această lume şi a fost primit în Împărăţia Cerească.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /