Sfântul Alban, Mare Mucenic al Britaniei

Sfântul Alban, Mucenicul Britaniei, cinstit anual pe 22 iunie, era cetăţean roman ce trăia în Verulamium (acum Saint Albans), la câţiva kilometri nord-vest de Londra, pe vremea persecuţiei. Nu se cunoaşte nimic despre familia sa, ori despre ocupaţia pe care o avea.

Magistrul principal al oraşului a dat poruncă să fie arestat tot clerul creştin. Unul dintre preoţi, pe nume Amfibalie, a fugit la casa lui Alban, pentru a se ascunde de soldaţii care voiau să-l omoare. Alban a fost impresionat de rugăciunea constantă şi de privegherea preotului, aşa încât i-a pus întrebări lui Amfibalie despre credinţa sa. Ca urmare, Alban a ajuns la credinţa în Hristos şi a cerut să fie botezat.

În cele din urmă, Amfibalie a fost forţat să plece, iar Alban şi-a schimbat, cu el, hainele, ca să poată scăpa. Soldaţii au auzit că un preot se aciuase în casa lui Alban, astfel încât au venit să-l caute. Văzându-l pe Alban îmbrăcat în hainele preotului, l-au arestat şi l-au adus înaintea judecătorului.

Magistrul tocmai aducea jertfă idolilor, în momentul în care Sfântul Alban apărea în faţa lui. După ce l-a chestionat, a descoperit cum Alban şi preotul îşi schimbaseră hainele. Furios, pentru că Alban permisese unui fugar să scape, magistrul l-a ameninţat cu moartea, dacă nu va reveni la păgânism şi nu-i va dezvălui unde dispăruse Amfibalie. Sfântul Alban a răspuns: “Eu sunt creştin, şi mă închin Adevăratului Dumnezeu”.

După ce l-au bătut şi torturat pe Sfânt, magistrul l-a ameninţat cu execuţia. Sfântul Alban s-a bucurat şi l-a slăvit pe Dumnezeu. Magistrul a ordonat soldaţilor să-l ducă pe Sfântul Alban pe Dealul Holmhurst, pentru a fi decapitat. Ajungând la Râul Ver, au observat că podul era aglomerat de oameni care veniseră să fie martori martiriului lui Alban. Neputând continua, din cauza mulţimii oamenilor, Sfântul Alban s-a rugat şi a făcut semnul crucii deasupra râului. Dintr-o dată, apele s-au despărţit, astfel încât să se poată trece de cealaltă parte.

Călăul, atât de uimit a fost de minune, încât şi-a aruncat sabia şi a refuzat să-l mai ucidă pe Sfânt. El a fost arestat, fiind găsit un alt om care să ducă la îndeplinire execuţia celor doi. În timp ce urca pe deal, Sfântul Alban a însetat şi a cerut apă. Un mic izvoraş a răsărit în apropierea vârfului dealului, din care acesta a reuşit să bea. Pelerinii obişnuiau să vină şi să bea din izvorul Sfântului Alban, dar în prezent el este secat.

Data martiriului Sfântului Alban este incertă, însă se crede că a avut loc în timpul domniei lui Decius (cca 251) sau a lui Valerian (cca 257). Un manuscris din secolul al XVIII-lea (care are la bază o sursă din secolul al cincilea) sugerează că Sfântul Alban ar fi putut fi executat încă din anul 209, pe când împăratul Septimus Severus şi cei doi fii ai săi se aflau în Marea Britanie. Numele călăului convertit nu s-a păstrat. Preotul Amfibalie a fost, în cele din urmă, prins şi ucis într-un loc numit Redbourn, la 6,5 Km de Verulamium.

Când oamenii au început să se plângă împotriva magistrului, el a pus capăt persecuţiei. Ulterior, o catedrală a fost construită pe locul martiriului, fiind aflate şi Sfintele Moaşte ale Sfântului Alban, ale Preotului Amfibalie şi, probabil, ale călăului. Sfântul Bede (27 mai) ne spune că, la mormântul Sfântului Alban, aveau loc frecvent minuni. Când danezii au invadat Anglia, în 860, Sfintele Moaşte au fost ascunse pentru a fi salvate, după care au fost aduse înapoi.

La începutul secolului al XIV-lea, un nou paraclis a fost ridicat pentru Sfintele Moaşte. Două sute de ani mai târziu, în timpul desfinţării mânăstirilor, sub Henry al VIII-lea, Altarul din marmură a fost distrus. Mult mai târziu, fragmente din Altar au fost reasamblate pe fostul său amplasament. Nu se ştie, însă, ce s-a întâmplat cu Sfintele Moaşte, dar este probabil ca acestea să fi fost distruse sau îngropate într-un loc neştiut.

Deşi Sfântul Alban este, uneori, reprezentat în veşmânt ostăşesc, totuşi nu există dovezi că ar fi fost soldat. De fapt, el se afla în casa proprie, la momentul arestării, şi nu într-o unitate ostăşească. Există o pictură medievală în mânăstire, care îl înfăţişează pe Sfântul Alban cu păr roşiatic. Un sigiliu medieval, acum aflat în biblioteca ce ţine de Catedrala Durham, îl arată având barba deasă. El este scund, cu o frunte înaltă, rotundă, o mantie acoperindu-i partea stângă şi umărul drept.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /