În Raiul Părinţilor, au rămas scrise aceste cuvinte, pe care Maica Sara le-a rostit: „Dacă ar fi să-I cer lui Dumnezeu ca toţi oamenii să se zidească prin mine, aş umbla cu căinţă pe la uşa fiecăruia care se pocăieşte. Dar mă rog lui Dumnezeu, mai bine, ca inima mea să poată fi curată înaintea Lui şi a tuturor”.
Odată doi mari bătrâni şi pustnici au părăsit Muntele Pelusium (în nord-estul Deltei Nilului) şi au mers să o vadă pe Amma (Maica) Sara. Vorbind între ei, îşi ziceau: „Să smerim pe această bătrână”. Când au ajuns la ea, aceasta avea să le spună: „Vedeţi, să nu vă smeriţi pentru cuvintele pe care le-aţi rostit: Iată, pustnicii au venit la cineva care este femeie. După fire, eu sunt femeie, dar nu şi după nevoinţă”.
Odată, Maica a mers la Sketis şi i s-a oferit câte ceva de mâncare. Nu a mâncat niciuna dintre bucatele cele bune, ci doar mâncarea sărăcăcioasă. Aceasta, fiindcă nu voia să se folosească de călătorie şi vizită, pentru a-şi uşura postul. Ca urmare, aceia i-au spus: „Cu adevărat, eşti asemenea celor care vieţuiesc la Sketis”.
S-a spus, despre Amma Sara, nevoitoarea de la Sketis, că a vieţuit deasupra unui râu timp de şaizeci de ani, dar niciodată n-a privit la el, din chilia sa.
Maica Sara a spus: „Este un lucru bun ca o persoană să dea de pomană, chiar dacă face acest lucru pentru a plăcea altora, pentru că făcând aceasta, va ajunge să o facă şi de dragul lui Dumnezeu”.
Sfânta Sarah a atras multe femei la monahism, prin exemplul vieţii sale sfinte şi pline de Dumnezeu. Ea s-a mutat cu pace la Domnul, în anul 370, la vârsta de optzeci de ani, fiind cinstită în fiecare an pe 13 iulie.
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
