Sfânta Prinţesă Drept-credincioasă Milica a Serbiei

Sfânta Milica (Miliţa) s-a născut în 1335, fiică a Prinţului Vratko Nemanici. La sfântul botez, ea a fost numită Eufrosina. Mai târziu, s-a căsătorit cu Sfântul Prinţ Lazăr, care a fost ucis în timpul Marii Bătălii din Kosovo (15 iunie, 1389), în lupta pentru apărarea Sfintei Biserici împotriva musulmanilor. După moartea soţului ei, ea a condus Serbia până când fiul ei, Ştefan, a ajuns la vârsta potrivită. Ea a compus, de asemenea, mai multe rugăciuni şi poezii religioase, între care şi “Rugăciunea Maicii” (Molitva Matere) şi o poezie foarte emoţionantă de doliu pentru soţul ei, “Mirele Văduviei mele”

Sfânta Milica a întemeiat Mânăstirea Liubostnia, în jurul anului 1390, iar în 1393 a primit tunderea în monahism, cu numele de Evghenia. A fost preocupată de viaţa sa monahală, ca văduvă, şi s-a îngrijit pentru a fi primită între celelalte călugăriţe ale căror soţi căzuseră pe câmpul de luptă. Aceasta a inspirat-o să construiască şi să sprijine multe mânăstiri şi biserici.

La sfârşitul vieţii sale, Maica Evghenia a fost tunsă în marea schimă, cu numele Eufrosina.

După mutarea sa la Domnul, pe 11 noiembrie 1405, Sfânta Milica a făcut multe minuni, iar sfintele sale moaşte izvorâtoare de mir au vindecat mulţi bolnavi.

Biserica Ortodoxă Rusă o cinsteşte pe Sfânta Milica pe 19 iulie, în timp ce Biserica Serbiei o serbează pe 30 august.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /