Sfânta Muceniţă Tomaisa, din Alexandria

Sfânta Muceniţă Tomaisa s-a născut într-o familie creştină din oraşul Alexandria. Era sporită în evlavie şi îi plăcea să citească scrieri duhovniceşti.

 

Pe când avea cincisprezece ani, fata s-a căsătorit cu un pescar, care era creştin. Tânărul cuplu a trăit în casa familiei soţului, unde Sfânta Tomaisa a fost iubită pentru modul ei de a fi: liniştită, blândă şi cu alte trăsături bune.

 

Socrul Sfintei Tomaisa, la îndemnul celui rău, a fost însă atras de frumuseţea ei. Într-o noapte, când fiul său ieşise la pescuit, a încercat să-şi împingă nora în păcat. Îngrozită, Sfânta Tomaisa l-a avertizat pe bătrânul păcătos, amintindu-i de Judecata de Apoi şi de pedeapsa pentru păcat. Înfuriat de învârtoşarea acesteia, el a luat o sabie şi a ameninţat-o că îi va tăia capul. Sfânta Tomaisa a răspuns hotărât:

"Chiar dacă mă vei taia bucăţi, nu mă voi abate de la poruncile Domnului".

 

Copleşit de patimă, bătrânul a tăiat-o pe Sfânta Tomaisa în două, cu sabia. Sfânta a primit, astfel, cununa muceniciei, fiind anul 476.

 

Pedeapsa de la Dumnezeu a venit asupra ucigaşului. El a orbit pe loc, încât nu a mai putut găsi nici uşa pe unde să fugă. Dimineaţa, cei ce îl însoţeau pe soţul Sfintei Tomaisa au ajuns la uşă. Au văzut trupul sfintei şi pe bătrânul orb, plin de sângele ei. Ucigaşul şi-a mărturisit fapta şi a cerut să fie dus la judecător, pentru pedeapsă. El a fost decapitat, pentru crima sa.

 

La acel moment, Sfântul Daniel din Schetis (7 iunie) se afla în Alexandria. El a spus călugărilor Mânăstirii Oktodekadian (la kilometrul 30, pe drumul care duce spre vest din Alexandria) să îi aducă trupul Mucenicei în mânăstire, şi a îngropa-o în cimitir, între Părinţii monahi plecaţi la Domnul.

 

Unii dintre călugări au fost scandalizaţi pentru că acesta voia să îngroape trupul unei femei alături de călugări. Sfântul Daniel a răspuns:

"Ea este o maică, pentru mine şi pentru voi, pentru că a murit pentru curăţia ei".

 

După ce a înmormântat-o, Sfântul Daniel s-a întors la schitul său. Nu la mult timp, unul dintre călugării tineri a început să se plângă că era chinuit de pofte trupeşti. Sfântul Daniel i-a cerut să meargă şi să se roage la mormântul Sfintei Muceniţe Tomaisa. Călugărul a făcut ce i-a cerut Bătrânul. În timp ce se ruga la mormânt, el a căzut într-un somn uşor. Sfânta Tomaisa i s-a arătat şi i-a spus:

"Părinte, primeşte binecuvântarea mea şi mergi în pace".

 

Când s-a trezit, călugărul simţea bucurie şi pace în sufletul său. După aceasta, el i-a spus Sfântului Daniel că nu mai era deranjat de ispitele trupeşti. Ava Daniel a strigat:

"Mare este îndrăzneala celor ce s-au luptat pentru curăţie!".

 

Mulţi au aflat atât bucuria duhovnicească, cât şi eliberarea de patimile lor, la mormântul Sfintei Tomaisa. Sfintele sale Moaşte au fost mutate la Constantinopol, într-una dintre mănăstirile de maici. Pelerinul rus Arhidaconul Zosima aminteşte că se închina la ele, în anul 1420.

 

Sfânta Tomaisa este chemată în rugăciune, de cei care caută eliberarea de patima trupească a plăcerilor şi desfrânării - asemenea altor sfinţi cunoscuţi pentru ajutorul primit prin ei în aceleaşi fel de situaţie, precum Sfântul Ioan cel Mult-Pătimitorul (18 iulie) şi Sfântul Moise Maghiarul (26 iulie). 

 

Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere Lăcaşuri Ortodoxe