Sfânta Muceniţă Ipomoni

Sfânta Ipomoni, care a suferit în timpul persecuţiilor pre-Niceene, nu este menţionată în Sinaxarul Sfântului Nicodim (14 iulie), nici în Mineiul tipărit, dar apare menţionată în Codexul Vaticanului 1104f. 986, care conţine slujba acesteia, compusă de Sfântul Teofan (11 octombrie).

Acrostihul Canonului este: “Privesc la chinurile tale, Ipomoni”. Numele Ipomoni înseamnă “Răbdare”. Tot din cântările Bisericii, aflăm că Sfânta Ipomoni a fost o fecioară care şi-a închinat viaţa lui Hristos şi, pentru mărturisirea ei de credinţă şi refuzul de a se închina idolilor, în timpul uneia dintre persecuţiile creştine timpurii, ea a fost supusă chinurilor.

Necredincioşii au încercat să o arunce de vie în foc, dar focul s-a prefăcut în rouă proaspătă, din care Sfânta a ieşit nevătămată. A fost legată şi închisă, atârnată de un stâlp de lemn şi chinuită cumplit. Cu vitejie şi curaj a rămas, însă, nemişcată în credinţa ei, până la sfârşit, cu inima plină de dragoste pentru Hristos, intrând, împreună cu Mirele ei, în veşnicie.

Într-un loc, între cântările care îi sunt închinate, Sfânta Ipomoni este numită “Mare Muceniţă”, pentru tot ceea ce a îndurat, fiind amintită, de asemenea, ca tămăduitoare, aducând vindecări celor ce se apropie de ea cu credinţă şi caută mijlocirile sale.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere, adaptare şi adăugire Lăcaşuri Ortodoxe – 2023